Îmi pun un picior pe bară, apoi îl trec pe celălalt după ea. Fac așa și cu primul, și ajung cu spatele lipit de balustradă. Mâinile îmi sunt strânse de metalul rece, iar privirea mi-e doar în jos, unde văd valurile apei cum se lovesc furioase de baza podului. Parcă amenințându-mă să nu mă apropii.
Poate nu a fost o idee prea strălucită, însă era locul ei preferat. Aici s-a îndrăgostit de viață. Iar tot aici îi pun eu capăt.
YOU ARE READING
16 ani de viață și 2 în ceață
Short StoryProză scurtă | finalizată Când încetezi să mai respiri viață, putrezești pe interior. Indiferent dacă mai este corpul în mișcare sau e deja îngropat la câțiva metri sub pământ, ce e în interior se duce în timp. Și tot ce îți dorești...
