Silită La Căsătorie

Capitolul 23

Stau in pat cu mâinile pe abdomen, ganditoare si controversată ca și întotdeauna, ajunsesem acasa si Amon era gata să vina si el in camera noastră, pana la urma a promis că va avea timp pentru mine si tine morțiș sa isi îndeplinească toate îndatoririle. Eu spre de alta parte nu sunt asa bine dispusă pe cat ar trebui, nu il astept sa il îmbrățișez sau sa petrecem o seara romantică, in astept sa ma plâng si sa ii cer sfaturi in legatura cu ce am auzit ieri de la Alice. Înghit în sec. Respir accelerat. Imi bate inima destul de tare. O simt! Dar explicatia pemtru asta nu este un atac de panica sau o emoție puternică, pur si simplu este tot stresul acumulat devenit acum ura. Ii urăsc atât de mult! Pentru tot! Pentru casatoria asta devenită perfecta, pentru copilul mult așteptat, pentru indatorirea de regină, pentru regatul nou si plin de demoni in care domnesc. Sunt împotriva la toate astea dar ei au pornit totul, întortocheat este un cuvânt cheie ce se potriveste perfect să descrie toate gândurile ce îmi trec in acest moment prin cap, nimic nu descrie mai bine această situație decat acest cuvant. Respir adânc și imi fac curaj sa las totul intr-un mic loc din mintea mea, le înghesui si reușesc să le mențin în locul întunecat, dar Amon intra si o i-au de la capăt. Nici nu apuca sa se aseze, ca eu ma ridic si de la usa il i-au cu tot ce mi s-a intamplat, sta amuzat si ca și cum ii povestesc despre cea mai grozavă zi din viata mea, zâmbește fara sa vada cat de nervoasă sunt. Obrajii mi-au luat foc și fata lui se schimba cand ajung la ipoteza mea logica despre legatura dintre părinții mei si acele bucatarese ce nu au primit nici o pedeapsă pentru fapta lor necugetata.

-La asta chiar nu ma asteptam, este exact piesa lipsa pe care o cautam sa deslușim tot balamucul asta creat. Daca ei au fost vinovati atunci se intelege de unde au avut demoni arme si tot ce le-a trebuit pentru a ne ataca si cum ei nu ne-au putut trimite prea multi soldati din armata lor. Acum inteleg, spui ca aceste femei nu au fost pedepsite, înțelegem că ele nu au fost principalele vinovate, pioni pe tabla de joc! Acum trebuie sa găsim o soluție pentru asta.

-Vom găsi o soluție, dar încet și fără să dezvăluim informatiile noi aflate si folositoare, o trădare ca si asta trebuie analizată, nici eu nu pot sa cred ca au facut asta, dar trebuie sa avem grija si sa ne păzim spatele.

-Asa vom face, asteptam pana la momentul oportun.
 
   Amon sta gânditor realizând toata situația, la fel ca mine înainte să vina el. Gesturile sale rapide din mâini ma fac sa cred ca este stresat, dar greșesc. Rade după mult timp de gândire.

  - Ce este amuzant?

  -Faptul ca o sa le dau părinților tăi atât de mult încât o sa egalizez scorul si o sa il fac sa ramana asa.

  - Cum anume?

  -Pur si simplu o sa le fac o vizită împreună cu demonii mei, de data asta nu o sa fie una prea onorabilă și de o atmosferă familială, o sa ii ameninț daca va fi nevoie, fac orice.

  -Dar intai astepti, prima mișcare o voi face chiar eu, voi vorbi cu ei si le voi explica situația, asa e drept. Mă voi duce si voi îndrepta asta chiar dacă se lasa cu război.

  -Nu se poate, trebuie sa vin cu tine.

  -O să vorbim si despre asta, acum mă duc la Maria, trebuie sa vad ca e bine.

  -Foarte bine,  reluăm in scurt timp această discuție. spune si ma săruta grijuliu si atent pe frunte.

Plec si dau de veste slujnicelor sa o cheme pe Maria cat de curând posibil in camera mare, după merg si o astept acolo copleșită de griji.

  La scurt timp se arată si Maria, copleșită si ea, la rândul ei de grijile propriei sale vieți tumultoase, prea tumultoase decat e ea obișnuită. Cu fata secata de atata plâns, cu cearcăne in jurul ochilor si cu părul necleat se prezintă în fața mea și lăsând la o parte toata aceasta durere zâmbește triumfător pentru mine cat si pentru ea însăși. Merita sa zâmbească cu mâinile ei sfrijite in jurul abdomenului, imi arata prin limbajul semnelor si expresiilor puterea si tăria ei, imi arata ca are putere sa treaca mai departe si ca se focuseaza asupra copilului sau nenăscut.  Face o plecăciune in semn de respect.

  -Mă bucur că ai ajuns cu bine. spune ea cu vocea răgușită si stinsa ce ia mai rămas.

  -Le fel si eu. Sper ca te simti in stare sa bei un ceai cu mine.

  -Desigur ca ma simt. spune sec si se așează.

Toată lumina ei interioară s-a stins o dată cu moartea soțului său, sper ca intr-o zi cand va sta cu propriul copil in brate si acea lumina sa vina si sa ii bucure viața pana la moarte.
   Bea cana de ceai cu guri mici,  ar putea părea că a acceptat să bea ceaiul cu mine din obligația fata de regină, dar nu este asa, se vede ca ea asa isi bea ceaiul, încet si in porțiuni mici pentru a savura aroma mai mult. Felul în care tine cana iti arata ca este incantata de invitatia mea, stie si ea prea bine după înfățișarea mea răvășită ca nu am chemat-o doar pentru ceai.

  -Cum a fost la ai tăi? intreaba doar cand tăcerea înfășoară camera și usurandu-mi mie calea de a începe această conversație.

  -Cred ca sti deja ca nu a fost bine. Dar o sa iti povestesc imediat ce îmi vei spune cum te simti tu.

  -Sunt foarte rau, după cum ti-ai dat seama, dar am speranța inapoi in viata mea, ma descurc de acum înainte. spune convinsă.

  -Frumos gând, este bine sa ai o gândire asa de avansată având în vedere starea ta.

  -Asa este, sunt avansată! Raman cu iubirea purtată de el si merg mai departe pentru a ne iubi viitorul copil, ii voi povesti despre tatăl său in fiecare seara, atunci când va creste.

  Mă înduioșează gândul ei, cu toate că este însărcinată se cunoaste ca a slăbit, drastic. Pielea ei o dată luminoasă si plinuta se prezintă lipită de os si neîngrijită. Asta mă face să tresar, trebuie sa ma mai gandesc si la alți, sunt prea egoistă uneori si asta nu e bine. O sa incerc sa am grija de ea, trebuie, e responsabilitatea mea.

  -Bănuiesc că programul tau obisnuit de masa s-a dat peste cap drastic.

  -Asa este. recunoaște ea puțin rusinata.

  -Te superi daca iti fac un program?

  -Sigur ca nu! raspunde rapid de parcă astepta asta.

  -Atunci asa ramane, voi vorbi cu cineva care stie mai multe decat mine, ii voi povesti situația și după cunoștințele ei iti va putea scrie un program de care ma voi asigura ca va fi respectat. spun si o mângâi pe umăr.

  Asa slabă și obosită, doar asta aveam in gând.

  -Mai bine te duci sa te odihnești draga mea.

  -Sunt doamna dumneavoastra de companie pana la urma! Nu se cade.

  -Ba se cade, regină iti da un ordin, nu se cade sa refuzi. spun iar ea încuvinteaza si imi mulțumește din priviri.

  -Atunci voi termina ceaiul in camera mea, după ma voi odihni. spuse ea într-un sfarsit si se ridică.