Silită La Căsătorie

Capitolul 28

Ajunși în fata palatului Amon a mobilizat armata. Multe amintiri îmi încărcau mintea și inima, regatul asta va fi al nostru cu orice preț, vom face din el ceva mai bun. Fiecare celulă din corpul meu simțea ură, abia mă puteam stăpâni să nu o i-au la fuga spre palat pentru a le cere socoteală, dar pentru asta trebuie sa aștept tăcută pana când o sa avem totul în mâna noastră, abia atunci ei vor primi ce merită.

Am înaintat pana la porțile mari, am crezut ca le vom oferi un atac surpriză, dar la cât de repede s-au mobilizat cand ne-au văzut mi-am dat seama ca m-am înșelat. Erau pregătiți pentru un atac, știau ca mai devreme sau mai târziu noi vom ataca, ori asta ori ne ataca chiar ei înșiși. A fost o strategie inteligentă din partea lor sa ne aștepte pe noi sa facem primul pas, acum vom lupta pe teritoriul lor și cu ei pregătiți de asta, dar consider ca este doar un dezavantaj minor. Suntem pregătiți de asta și micile surprize ale părinților mei nu ne vor demoraliza.

Porțile se deschid și soldații încep sa apară pregătiți de luptă. Amon înaintează, iar eu rămân în urmă și îl privesc cum se îndepărtează. Câțiva dintre soldați mă escortă cat mai departe de luptă și rămân nemișcață pe un deal unde ajungem încercând sa disting de la distanță oamenii ce se luptă.

-Regina mea un grup se apropie de noi!

-Sunt soldații noștri?

-Din pacate nu, sa va ajut sa urcați pe cal și plecați cu o parte din oameni.

-Nu, voi sta aici să văd dacă cineva va cuteza să atace.

-Trebuie sa va țin în siguranță, plecați cu oameni și noi demoni va vom ajuta sa fugiti și sa va întoarceți în lumea demonilor dacă va fi nevoie.

-Nu voi pleca de aici pana nu vad ce pot sa facă, iar dacă vor ataca cu siguranță vom pleca cu toți și nu voi permite ca cineva sa ramana în urma.

Grupul de soldati erau chiar în fata noastră pregătiți de luptă, am înaintat în fața și i-am privit pe fiecare în parte.

-Multi dintre voi ma cunoașteți de când eram mica, alți ma știți doar ca pe o regalitate, asa ca va întreb dacă voi sunteți pregătiți sa ne atacați?

Nimeni nu a putut spune nimic, se uitau cu rușine și obligație.

-Asa credeam și eu, va rog sa va întoarceți acolo unde se tine lupta.

-Regina își dorește sa va escortăm la adăpost în palat pentru a nu păți nimic, venim cu gânduri pașnice. sune unul dintre soldații pe care îi cunosc. În momentul de fata lupta se tine pentru a decide cine va conduce ambele regate, dar indiferent de ce va fi își dorește sa vă știe in siguranță.

-Nu îmi doresc sa îmi părăsesc poporul, fie el format din demoni si oameni, sunt aici datorită reginei tale ce a început un război din dorința de putere. Nu e prea târziu sa schimbi tabăra, te-am admirat mereu si dacă minciunile ei ti-au acaparat mintea și dorești sa lupți în continuare pentru ea sa ști ca te iert.

-Esti o regină minunată, întotdeauna ți-am admirat curajul, dar loialitatea se acorda celui ce face bine întregului regat.

-Mergi cu bine. spun si ei se îndepărtează.

-Loialitatea lui îi va aduce sfârșitul pentru o cauza ce e deja pierdută. spune unul dintre demoni.

-Nu te amăgi singur, la cum a răspuns următoarea sa mișcare este spre beneficiul nostru.

-Regina mea cum poți fi sigură de asta?

-Mi-a spus el! Asta îmi spunea mereu când luam lecții de istorie, "Loialitatea se acorda celui ce face bine, nu pentru el ci pentru un întreg regat". Rămâne sa așteptăm acum.

Rămâneau în picioare tot mai putini din armata lor, în mare parte Amon si armata nostra nu au rănit prea grav oameni. Cei rămași s-au predat fiind depășiți numeric, am urcat pe cal și am înaintat spre victoria câștigată de poporul nostru.

-Ma bucur atât de mult ca ești bine iubito.

-Ma bucur ca am câștigat, acum poți revendici castelul.

-Datorita unui soldat, câțiva s-au predat fără sa fie nevoie sa ii atacam. spune iar eu zâmbesc.

Armata a intrat in castel și părinții mei au fost nevoiți sa se predea, erau puși în fata noastră iar Amon calm și stăpân pe situație s-a așezat pe tron.

-Vreau ca toți răniți sa fie bine îngrijiți, tot personalul și restul de oameni ce pot sta pe picioarele lor sa vina aici și sa asculte sentința acestor regi falși.

Am mers lângă Amon și m-am așezat în dreapta sa, toți deja erau aici iar el s-a ridicat în picioare.

-Acum cu toți sunteți supușii noștri, pentru mulți este un inconvenient, iar pentru alți este momentul așteptat de mult timp. Sentința pentru regele și regina voastră falsă este moartea! Acuzațiile sunt răzvrătirea, ruperea de contractul de pace și cel mai important uciderea fiului nostru nenăscut! Acest război este desigur pornit tot de ei. Încrederea pe care o vreau de la voi sunt conștient ca trebuie câștigată, dar asa cum am câștigat prin fapte încrederea oamenilor ce au venit la mine pentru a ma susține asa o voi câștiga și pe a voastră!

-Nu ai de spus nici un cuvânt mama? Măcar o mărturie a tot ce s-a întâmplat?

-Consider că am luptat pentru o lume în care demoni sa fie doar niște povesti a ceva ce a existat o dată, dar tu Tiara ți-ai semnat condamnarea din momentul în care ai refuzat sa vezi cea ce noi încercăm sa îți arătăm pas cu pas.

Am pășit aproape de ea și i-am smuls lanticul de la gat.

-De unde ai asta?

-Cu mult timp în urma cineva din familia noastră a mai fost căsătorită cu un demon. Spre deosebire de tine ea a reușit sa ii aducă moartea și ia luat lanțicul și la adus familiei.

-Dar cum de nu știe nimeni despre asta? Am crezut ca eu am fost primul om căsătorit cu un demon?

-Dupa ce a adus lanțicul s-a întors și s-a sinucis pentru a lasa impresia ca cineva la furat. A făcut toate astea pentru a ajuta sa scăpăm de ei, iar tu ce aveai atât de puține de făcut nu ai reușit nimic.

-Atunci ma bucur ca am reușit sa pun capăt acestei istorii jalnice ce a-ți lăsat-o în urma, de acum în colo se va auzi doar despre familia Beherit, conducători ai ambelor regate ce au adus pace si prosperitate pentru ambele ținuturi de mult în război. Numele nostru va rămâne în istorie în timp ce al vostru se va pata de bârfe și într-un final va fi uitat.

-Imi pare atât de rau pentru tot ce s-a întâmplat, mi-aș fi dorit ca lucrurile sa fi stat altfel și sa te pot îmbrățișa pentru ultima data. spune tata. Dar măcar știu ca îți va fi bine, indiferent dacă nu a ieșit cum ne-am dorit măcar tu ești în siguranță.

Cuvintele sale mi-au trezit suspiciuni, nu mama a trimis grupul de soldati pentru a ma aduce în siguranță la palat, ci el.

-Te iert tata, sper ca alinarea asta sa te ajute sa te odihnești în pace. spun si îl îmbrățișez. Știu ca tu ai trimis după mine, mulțumesc. spun în șoaptă și ma îndepărtez.

Soldații i-au luat și i-au dus afară pentru ai decapita, nu am putut sa privesc oricât de mult asteptam această judecata. Am închis ochii pana totul s-a terminat, Amon ma îmbrățișează și mi-a șoptit ca totul este rezolvat și ca ma pot duce sa ma odihnesc.

-Trebuie sa plecam în lumea demonilor sa anunțăm restul oamenilor ca războiul s-a terminat.

-Pot sa fac asta singur dacă nu te simți în stare.

-Niciodată nu te-aș lasa singur.