Silită La Căsătorie

Capitolul 5

  Eram îmbrăcată, Amon m-a atenționat că, dacă nu sunt în stare să merg pot rămâne acasă. Indiferent de ce am aflat, vreau să merg și să îmi fac datoria de conducătoare. Până la urmă este soțul meu și trebuie să facem totul împreună când vine vorba de poporul nostru. Adevărul este că am și o anumită ură pentru părinții mei, înafară de faptul că nu mi-au dat de ales cu acestă căsnicie, mi-au mai și ascuns atâta amar de vreme adevărul. Cobor scările și îl aștept pe Amon în camera de zi, trebuie să merg cu el.

  -Ești gata?

  -Sunt gata, să mergem. spun și las un zâmbet să-mi însenineze fața.

  Merit să fiu fericită, afurisita de Alice avea dreptate, dacă aștept totul se așează. Poate nu este totul splendit, dar măcar este acceptabil, Amon m-a surprins.

   Îmi prinde mâna în mica lui strânsoare ce îmi dădea putere și mergem la trăsură.

  -Nu-ți face griji, va fi și fosta ta slujitoare acolo.

  -De unde ști că vreau să o văd pe Alice?

  -Am observat că sunteți apropiate.

  -Uitasem, tu observi lucruri și oameni. spun cu un anumit ton, într-un spirit de glumă ce îl amuză și pe el.

  -Da, am observat legătura dintre voi. La nuntă te privea cu tristețe, cred că și ei îi este la fel de dor de tine ca și ție de ea.

  Zâmbesc la auzul acestor cuvinte, mă scoate din minți că în felul meu ciudat am început să îl plac.

  În scurt timp ajungem în fața unui conac, bănuiesc că aici își ține Amon întâlnirile importante. Imediat ce coborâm îl apuc de braț și îl las să mă conducă înăuntru, chiar dacă în interior nici unul dintre noi nu simte că suntem un cuplu adevărat, dar măcar în fața celorlalți trebuie să arătăm că avem o anumită legătură, că suntem uniți și decidem împreună ca și un adevărat cuplu, să arătăm că ne-am conformat căsniciei. În sala mare erau deja puși la masă cei cu care vom lua deciziile, erau demoni în partea stânga a mesei și parintii mei împreună cu oameni noștri de încredere în cea dreaptă. 

  Totul a decurs bine, Amon a discutat în decurs de câteva ore toate regulile noi apărute, fiecare a avut câte ceva de comentat, dar într-un final după argumente pro și contra, având în vedere o anumită regulă, s-a decis ca fiecare să accepte. Pot spune că prima mea implicare ca și regină nu a fost una prea reușită, demonii nu mă prea înghit dacă pot să spun așa. De când am pășit în cameră ochii lor întunecați erau ațintiți spre mine ca și cum eu sunt motivul pentru care lumea lor se schimbă și le dau dreptate, chiar eu le-am schimbat-o. Regulile au fost semnate de Amon și tatăl meu, după am continuat cu o mică petrecere în altă încăpere. Acolo erau și alți oameni, împreună cu demonii ce așteptau ca regulile să fie acceptate. În ultima clipă m-am hotarat să țin un mic discurs oamenilor și demonilor ce ne așteptau pentru a le afla, să mă simt și eu cu adevărat implicată în aceste decizii importante.

   -Bun venit tuturor și mulțumesc pentru că a-ți așteptat semnatul noilor regulilor. Speciile noastre au fost mereu în război, totuși acum am putut aduce pacea datorită regelui Amon. Sunt foarte recunoscătoare pentru alegerile lui bune și pentru regulile ce nu le-a luat de unul singur, ci s-a consultat cu noi. Sper, să putem trăi în pace și armonie, acum nu mai există lumea demonilor și lumea oamenilor, exista una singură, a tuturor. Vă urez petrecere frumoasă și în continuare îl voi lasa pe regele nostru, Amon să prezinte regulile. 

  Mă scuz din priviri cu Amon dându-i de înțeles că voi merge să vorbesc cu Alice. Era emoționată să mă vadă, mă prinde puternic în brațe și simt că nu ar mai vrea să îmi dea drumul. 

  -Și mie mi-a fost dor de tine.

  -Putem ieși afară, să vorbim?

  -Sigur că da, spun și plecăm amândouă spre ușa, cât timp Amon va fi ocupat să vorbească cu invitații voi avea timp să stau puțin afară cu Alice.

  -Cum ești?

  -Sunt bine, chiar bine mai ales de când am aflat că vei fi și tu aici.

  -Cum e Amon, se poartă bine cu tine?

  -Suntem bine, într-un fel ciudat, este schimbător.

  -În ce fel?

  -Este blând și afectuos uneori și alteori mă face să mă simt ca și un obiect ce îl mută unde are chef. Nu mă simt în largul meu acolo, dar măcar sunt în siguranță, am învățat că mai mult contează să fiu în siguranță și să ne înțelegem, decât fericirea.

  -Tiara, îmi pare rău.

  -Să nu îți pară, chiar vreau să știu cum ești tu?

  -Pai am întâlnit pe cineva. spune timidă cu un zâmbet sincer și subtil.

  -Nu avem prea mult timp așa că începe să vorbești, spun curioasă și entuziasmată.

  -Îl cunoști pe fiul contelui Egmon, pe Tyson? Ne-am întâlnit într-o zi în palat când contele era într-o ședință cu părinții tăi. Am stat mult de vorbă și avem atât de multe lucruri în comun, este un băiat așa de bun și eu sunt o simplă slujnică.

  -Iubirea este diferită, când iubești lupți și sper din inimă să simtă la fel pentru tine.

  Nu am mai discutat prea mult, trebuie să ajung să vorbesc și cu părinții mei, bănuiesc că deja se simt incomod că am ieșit afară lăsându-l pe Amon singur, dar chiar simțeam că am nevoie să vorbesc cu Alice, măcar zece minute.

  Intru înăuntru și îl observ pe Amon ținând un toast, se bucură de petrecere și din câte observam era binedispus, fericit că totul a ieșit așa cum spera. Imediat ce mă observă, părinții mei vin spre mine și îmi cer să discutăm într-o altă cameră.

  -Unde ai putut să pleci într-un moment ca și ăsta? întreabă mama cu un ton aspru, imediat ce închide ușa încăperii în care am intrat.

  -Am fost doar până afară, nu am...

  -Tot la fel de imatură ai rămas, ți-ai lăsat soțul singur și ai îndrăznit să ieși afară, nu te gândești și tu la imaginea pe care o arăți societății? Totul stă la cum te văd oameni și demonii, trebuie să vă vadă că sunteți uniți pentru a rămâne și ei uniți, dacă tu îl urăști pe el te înțeleg, cu toții urâm demonii draga mea! Învață să te prefaci că îl iubești și controlează-l, în favoarea ta. Eu și tatăl tău avem multe planuri, dorim să le discutăm cu tine și tu să îl faci pe Amon să le aprobe, oamenii merită mai mult.

  -Nu pot să cred că îndrăznești tu să spui asta, încă sunt uimită mamă! Să înțeleg că tu nu m-ai căsătorit pentru binele tuturor, ci pentru binele vostru și planurilor ce nu le puteți realiza fără mine. 

  -Știai dintotdeauna că te vom căsători.

  -Nu mi-am imaginat vreodată că îți poți arunca copilul în gura lupului, lăsând asta la oparte, trebuie să te informez că eu nu îl urăsc pe Amon, m-am îndrăgostit de el și voi face totul așa cum propune el, știu că nu are cum să mă dezamăgească. Dacă mă scuzi, mă așteptă soțul meu.

  A protestat la auzul cuvintele mele, mi-a aruncat niște vorbe dureroase în timp ce plecam, poate i-am mințit când am spus că îl iubesc, dar și ea m-a mințit atâția ani, m-a manipulat și totul a fost pentru a-și atinge scopul. Spredeosebire de ei Amon chiar merită o șansă și merită să fie rege.