Capitolul 27

607 47 0
                                    

Fiecare pas îl făceam plina de emoție,  afară ma așteptau supușii mei, iar eu trebuia sa le vorbesc. Fiecare cuvânt trebuia sa fie bine gândit, un discurs bine structurat și motivațional ce urma sa îl ofer pentru ei, deși nu am avut timp sa îl scriu în inima mea știam deja ce urma sa le spun. Eram convinsă pana în măduva oaselor mele ca ei sunt aici să asculte, sa judece ce au auzit și sa își asume riscul unui sfârșit tragic dacă este nevoie. Faptul ca au venit pana aici denotă ca mulți dintre ei nici nu au nevoie de o încurajare, sau vreo explicație, sunt aici pentru a-și vedea și susține regina. O data ajunsa în fața lor îmi șterg ochii umezi și încerc sa îmi stăpânesc emoțiile puternice și copleșitoare. Cu toți au rămas nemișcați și ma așteptau pe mine sa spun sau sa fac ceva, singurul lucru pe care puteam sa îl fac era sa îmi așez mana pe inimă și sa zâmbesc copleșită de emoție.

  -Dragi mei supuși, este un moment greu pentru noi și va mulțumim ca a-ți avut curajul sa veniți aici, în această lume minunată dar nu prea cunoscută de oameni. Va sunt atât de recunoscătoare pentru ce a-ți putut face, în perioada scurtă în care veți sta aici veți descoperi o lume în care armonia și înțelegerea dăinuie între popoarele noastre. Dragi mei aici se afla oameni, oameni ce au ales sa lucreze pentru demoni, oameni ce sunt prieteni cu demonii. Acum nu va pot spune decât ca o sa vedeți cu ochii voștri și o sa înțelegeți singuri tot ce am vrut sa va transmit.

  I-au o mica pauză,  sunt atât de multe lucruri de spus și atât de puțin timp. Respira! Calmează-te și vorbește din suflet.

  -Stiu ca mulți dintre voi suferiți și eu la rândul meu sufăr din cauza regelui și reginei, din cauza părinților mei ce mi-au omorât copilul nenăscut. spun iar ei se îngrozesc la asemenea vești tragice. Vreau doar sa va rog sa ma susțineți în continuare, idea de a îmbină regatele noastre pentru mine încă se aplică,  îmi doresc sa fac asta! Cu ajutorul tuturor putem reuși, cu ajutorul demonilor ce își doresc pace, dar și al oamenilor. Poate ca părinți mei au mințit și au comis fapte de trădare, dar pentru asta ma voi asigura ca plătesc cu vârf și îndesat! Acum este rândul nostru sa le arătăm demonilor ca avem încredere în ei, la fel cum slujitorii regelui Amon au încredere în el. Acești oameni minunați îl iubesc pe Amon, el este dispus la schimbare de când a dat legea ca demonii să nu mai consume sânge de om, mulți dintre ei deja renunțaseră la asta de sute de ani, alți doar s-au supus la această regulă. Oamenii pot face rău, demonii pot face rău, dar atunci când există voință totul se poate schimba într-o secundă. Dacă astăzi omor un demon trebuie sa ma aștept că cineva se va răzbuna pentru asta și tot asa până intram într-un cerc vicios și plin de ură unde nu știm sa iertăm și de unde este foarte greu de ieșit. Acum va rog, dacă nu sunteți deja deciși sa intrați în lupta este șansă voastră sa spuneți.

  Nimeni nu a spus nici un cuvânt, dar se putea citi din expresia fetei lor ca sunt îndurerați și temători de necunoscut, însă foarte puternici și dacă nu pregătiți măcar curioși sa vadă cum se simte viața alături de demoni. Speranța la o viață mai bună nu ia părăsit nici pe ei, deși împrejurimile nu le arătau siguranță faptul ca eu eram acolo dispusă sa lupt îi ambiționa și îmbărbăta în același timp. Frica e doar o arma spre putere, iar necunoscutul este un teritoriu nou ce poate fi mânuit și cunoscut dacă îi acorzi timp. Fără alte ezitări cu toți și-au așezat mana dreapta pe inimă și au aclamat din inima.

  -Traiasca regina!
  -Traiasca regele! doar atât se auzea din mulțimea de oameni.

  -Veniți înăuntru, cu toți veți fi bine tratați și bine primiți aici, palatul meu și al regelui Amon este și al vostru atata timp cât veți dori sa stați.

  Eram plina de bucurie pentru fiecare om și demon ce întra în palat. Toți ce intrau mi-au cerut binecuvântarea și iertarea pentru orice fel de îndoială avută fața de mine. Cu blândețe i-am mângâiat pe toți cu vorbe alese spunând "Totul este iertat acum", pentru ca în sufletul meu asa și era.

  Slujitoarele au umplut mesele cu mâncare pentru a le ajunge tuturor, iar Maria și Alice au ajutat oameni sa se acomodeze povestind despre cum ducele Tyler a ales sa ma protejeze și sa ma aducă în siguranță la palat. Acestă amintire îmi provoacă durere, nu o sa pot uita acea zi blestemată pana la sfârșitul zilelor mele, măcar oamenilor asta le da speranța.

  -Iubito ești minunată. spune Amon si ma îmbrățișează. Ești o adevărată regina, o adevărată conducătoare gata să își recapete regatul! Cea mai buna zi din viața mea a fost cea în care m-am îndrăgostit de tine, a doua zi importantă din viata a fost nunta și restul zilelor pe care o sa le mai am alături de tine le voi prețui cu toată inima mea. Nu am crezut vreodată ca o sa apuc ziua în care voi iubi pe cineva cu toată ființa mea, dar iat-o! Traiasca regina!

  -Împreuna trecem peste încercările vieții.

  -Împreună iubito.

  Am avut grija ca Amon sa se odihnească în noaptea dinaintea războiul și am încercat pe cât posibil sa adorm și eu. Dis-de-dimineață mi-am înmormântat copilul nenăscut, iar tristețea din jur era ca o ceață ce-ți întuneca vederea. Lacrimile mele nu au fost singurele ce cădeau pe pământul rece, a început o ploaie ușoară si niște nori de culoare închisa au umbrit întregul cer. Era o ploaie rece și aspră ce mi-a ajuns pana la piele, cred ca asta este momentul când băiatul meu își ia rămas bun cum poate de la mama sa. Am ridicat capul către cer și am zâmbit luându-mi și eu rămas bun, tremuram din toate încheieturile dar nu cutezat sa ma mișc. Amon și-a așezat grijuliu mâinile pe umerii mei si mi-a șoptit "Acum este împăcat, sper ca și tu esti"

  Am intrat în palat, acum era momentul sa ne mobilizăm, nu aveam prea mult timp de pierdut. Am privit grupul de copii pe care oamenii i-au adus, femeile bătrâne, însărcinate, sau pur și simplu prea tinere și am făcut un plan de început.

  -Femeile în vârstă, copii, bolnavii, dar și cei ce sunt prea țineri pentru a lupta vor sta la palat, restul vor veni cu noi.

  -Vreau sa știți ca demonii vor face tot posibilul pentru a va proteja, iar dacă va fi nevoie sa atacam semenii voștri nu o sa le producem răni prea mari și vom evita pe cat posibil sa îi omorâm. Știu ca totul pare greu și ireal, dar noi vom învinge și va garantez ca sub conducerea noastră vom realiza pași mari către pace. Când totul se va termina și ne vom întoarce victorioși cu toți sunteți bine veniți sa stați aici, alegerile va aparțin! spune Amon și mă ia de mână.  Tu iubito vei rămâne aici.

  -Nu pot, ma poți ruga dar nu te voi asculta, voi fi acolo când vor cădea și eu voi fi cea care va da sentința când războiul asta va ajunge la sfârșit. Îți promit Amon ca eu voi fi cea care ii smulge lanțicul ala blestemat de la gat.

  -E o povară greu de dus iubito.

  -Atunci e bine ca te am lângă mine sa ma ridici atunci când voi cădea regele meu.

Silită La CăsătorieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum