Silită La Căsătorie

Capitolul 4

  - Simt miros de gem!

  -Așa este! Am fost la piață și am găsit gemul tău preferat de căpșuni, ști că este doar de sezon, dar când am spus pentru cine e mi-a dat ultimul borcan!

  -Alice, ești minunată, iubesc gemul de căpșuni.

  -La multi ani! Ai făcut și tu șaptesprezece ani. Îmi pare rău că nici de data asta părinții tăi nu sunt acasă.

  -Ei niciodată nu sunt acasă când este ceva important, cum ar fi ziua mea, dar e bine și așa, te am pe tine.

  Simt un gust amar în gură când îmi amintesc asta, părinții mei au fost absenți în viața mea, m-au silit să mă căsătoresc, mi-au condus viața și eu am acceptat. Acum o lună am fost o adolescentă normală, pasionată de literatură, acum trebuie să mă adaptez la noua mea viață. Alice a avut mereu încredere în mine că voi reuși să biruiesc acestei căsătorii. În ultimul an, de când am aflat acestă veste mi-a fost alături cu sfaturi și păreri bune. Ea a sperat până în ultimul minut că Amon poate fi bun, dacă nu măcar acceptabil. Eu una am fost plină de teamă de la început, acum văd că am și motiv. Îmi las gândurile să zboare, fiind concentrată pe grădina superbă în care am ajuns. Tai cateva margarete, mirosul lor îmi vor împrospăta camera, chiar dacă nu sunt printre favoritele mele, nu mă îndur să tai din trandafiri, sunt deja prea puțini în acestă grădină, cel mai mult domină margaretele.

  Amon nu este de găsit și nu pot spune că îmi pare rău, am avut parte de o dimineața liniștită și chiar am savurat o cană de cei în grădină. Mi-ar plăcea să fie si Alice aici, margaretele chiar sunt preferatele ei și poate nu doar pentru asta. Aș vrea să o strâng în brațe și să îi spun că nimic nu este cum pare, să îi povestesc despre amenințarea oferită de Amon și să mă îmbărbăteze, numai ea îmi poate oferi cuvintele potrivite să trec peste asta.

  -Văd că petreci mult timp în grădină.

  Întorc privirea și îl zăresc pe Amon lângă mine, probabil eram mult prea distrasă să îl observ venind. Era îmbrăcat cu o cămașă de cristal alb, avea mâneci curbate, cu manșete din dantelă, acoperită de o vestă cu broderie și pantaloni de costum eleganți. Poziția lui era una relaxată și senină, cam rar pentru el să fie binedispus.

  -Bună și ție.

  -Astazi trebuie să mă prezint la scrierea unor noi legi pentru lumea demonilor.

  -Ce fel de legi?

  -Despre oameni, trebuie să interzic orice viitor conflict între oameni și demoni. Dacă va fi ceva de împărțit între un om și un demon nu se va mai ajunge la luptă, ci la judecată. spune și face câțiva pași ajungând în fața mea.

  Asta este bine, fără conflicte și chiar dacă apare unul, va fi judecat legal, într-un fel. Măcar acum nimeni nu își va mai pierde viața.

  -Vei veni cu mine, așa că într-o oră să te pregătești.

  -Dar de ce aș veni eu?

  -În primul rând ești soția mea, în al doilea rând am crezut că dorești să îți reprezinți semenii, fiind acolo pentru a acorda dovadă de contribuție pentru o lume mai bună. Dacă asta nu te convinge, îți aduc la cunoștință că părinții tăi vor fi acolo gata pentru a semna că sunt de acord.

  Îl privesc vag pentru câteva secunde, încercând să diger ce mi-a trântit în față, chiar mi-ar prinde bine să îmi văd părinții.

  -Voi veni. spun și mă ridic de pe bancă.

  -Oricum nu aveai de ales, dar îmi place să îți dau impresia că ai.

  Cu un zâmbet de îngâmfat se îndepărtează de mine, țin să cred că micu lui joc se desfășoară bine, pentru el. Știe să mă facă să cred că pot face ceva doar dacă îmi doresc să o fac, din păcate sunt manipulată din umbră și nici nu îmi dădeam seama prea curând dacă nu mi-o spunea în față. Cred că se simte satisfăcut să știu ca el deține controlul, îi place când mă vede că ripostez și ajung să fac doar ce vrea el, îi place să se joace și să câștige.

  Pun florile într-o vază, după îmi aleg o rochie adecvată și simplă, rochia fiind de un roșu închis, o așez pe pat și mă retrag în camera de zi, Amon se delecta cu un pahar de vin. Era distras. Se uita pe fereastră dar știa că sunt aici, cu siguranță m-a simțit.

  -Întotdeauna mi-am dorit o astfel de lume, am așteptat ziua asta.

  -Ziua în care vei schimba regulile? Dar de ce?

  -Pentru că am simțit mereu că oamenii sunt mai mult decât o adunătură de carne, cu un sange bun pentru mâncare dacă vrei să ști.

  -Serios? întreb lăsând la oparte sarcasmul său.

  -Eu te-am întâlnit pe tine, și de atunci am simțit că oamenii înseamnă mai mult.

  -Cum poți judeca așa repede?

  -Acum 2 ani am întâlnit cea mai frumoasă prințesă, avea un buchet de trandafiri tăiați din propria sa grădină, era prima dată când își îngrijea singură gradina, habar nu avea să țină o foarfecă în mână. Până a scăpat de toți spinii de pe trandafiri să îi poată lua în mână, și-a făcut niște zgârieturi. Am luat-o de mână și am râs în timp ce i-am oferit batista mea pentru a înfășura trandafirii, ea a zâmbit și extrem de agitată mi-a povestit cât s-a chinuit să îi taie. Era fermecător de plină de viață, dar si foarte încăpățânată cu planurile ei. Unde e acea fată acum?

  -Aici, obligată să se căsătorească cu cineva pe care nu îl cunoaște.

  -Dar ne-am cunoscut în acea zi.

  -De ce nu mi-ai spus în acea zi cine ești? De ce?

  -Pentru că venisem să îți ameninț părinții, să le spun că demoni vor război pentru fiecare parte de pământ ce este deținută de oameni. Dar cum aș fi putut să atac oamenii cand eu mă îndrăgostisem de unul? Am mers imediat la ai tăi și le-am oferit o alternativă de pace, aveai doar 16 ani atunci. Le-am spus că atunci când vei împlini nouăsprezece ani te vei căsători cu mine și vom unii cele două lumi, au fost de acord.

  -De ce nu mi s-a spus nimic? Eu am aflat abia la optsprezece ani despre asta.

  -Nu au vrut să te supună la o astfel de resposabilitate la acea vârstă fragedă.

  Nu am mai putut asculta, am plecat spre cameră fără să mai scot o vorbă. Îmi amintesc de acea zi, prima zi în care am început să îmi îngrijesc singură gradina. Se pare că bărbatul acela binevoitor ce m-a ajutat era chiar Amon, cum de nu mi-am adus aminte de el? Cum de nu i-am reținut chipul? Probabil pentru că nu am tratat acea zi cu mare importanță, nu la fel de mult ca și el. Pentru Amon a fost ziua în care și-a schimbat viața, a fost ziua în care a făcut niște alegeri ce îi implică pe toți demonii. Ar fi putut avea totul luptând și cucerind, dar el a ales pacea pentru mine, indiferent dacă nu îl iubesc. Mă simt prea copleșită de noile descoperiri, este ireal să îi văd această personalitate blândă, aceași personalitate ca și în acea zi la grădina cu trandafiri.