MOLECULE (poezii)

Spune-mi mai multe despre iubire

Nichita Stănescu m-a inspirat și îmi place foarte mult ce am scris. Sper că vă place și vouă.

Te-așez cu grijă-n palma mea;

mi-e atât de umedă și tu, firavă,

de parc-ai fi un mugure cu suflet

și eu bătrânul piersic, oblăduit de timp.

Te picur în privirea mea, puțin câte puțin

și tot ce pot spera e că seva ta nu se va sfârși,

să-mi înnebunești văzduhul și să-mi pătrunzi în carne...

în oase, în inimă și gânduri...

Te admir de atât de aproape –

făptură gingașă, cât poți fi de frumoasă!

ești aidoma primei clipe,

căci nu ți-ai pierdut nicicând lucirea -

măiastră ca o stea, cea mai orbitoare, de toți adorată,

iar tu ți-ai pogorât razele doar asupra mea.

Mă întreb ca într-o doară...

dacă și munții pot simți iubirea asta eternă;

oare apele se împletesc în valuri și spuma lor e dragoste?

oare soarele vorbește cu luna, și el se retrage, sfios în întuneric?

de-ar putea vorbi iarba pe care stăm culcați, ar spune te iubesc?

ori suntem singurii îndrăgostiți, într-o lume mută de iubire?

Este vremea să te iau și să te pun în mintea mea,

aici e locul cel mai sigur, cel mai cald

și chiar dacă mi-e teamă că o să te pierd cândva,

mă voi resemna, căci vom fi împreună pribegind în neant;

dar până atunci, departe, în timpuri, te rog, minune,

spune-mi mai multe despre iubire.