MOLECULE (poezii)

OCHII

#poezie #foarte #ciudată

Azi noapte, m-am aruncat în ocean,

dar era atât de întuneric, încât un puteam vedea nimic,

așa că am rămas și peste noapte, până ce soarele a pătruns în apă

și m-am dezvelit de pătura de corali tânguitori,

asasinând intimități microscopice, cu ochii mei, ca două faruri de cunoaștere.

mi-am găsit prietenii demult timp uitați, în zbuciumul apei cenușii

dar tot acolo îmi erau dușmanii, și-aveau ochii ca și mine –

n-am fost în stare să opresc eclipsa de mizerie

și tot vidul a năvălit asupra noastră, ca o avalanșă de tumori oceanice

și prietenii mi-au murit și ochii mi s-au desprins din ființă,

exilați în ținuturi pașnice, dar ochii nu puteau ajunge-acolo,

Căci nu era nici pic de cunoaștere în moarte.