∟ Ultima poezie din 2014
Scoate-mi iubite cenușa dintre sâni,
Căci ard în mine veascuri mute de iubire
Sunt rece ca piatra de mormânt
Și lipsită de speranță ca ultima zi de vară.
Mi-e mult prea teamă să mai privesc încă o dată;
Cum ciorile monstruoase se așază pe-ai mei umeri
Și-ncep să ciupească, fărâmele din mine.
Nu-nceta o clipă, să-mi vorbești cu vervă
Căci scrumul s-ar aprinde, de glasul ar deveni tăcere.
Ecoul crește-n mine, ca promisiunile rămase,
Soarele se-nalță, dar eu sunt tot mult mai jos
Și oricât aș vrea să suflu-n stele
De jos mă-nghite praful.
CITEȘTI
MOLECULE (poezii)
PoetryO antologie nouă cu poezii. Simțiți-vă liberi să citiți. Să simțiți. Să descoperiți mesajele ascunse.
