Jocul pasiunii - I. Spune-mi că mă vrei!

Capitolul 23/ Nu pot să uit

Dennis se comporta puțin cam ciudat. Nici măcar nu mi-a reproșat nimic și asta mă irita. Mă așteptam la multe reproșuri, să strige la mine, să mă acuze.. dar nimic. Nici măcar nu era supărat pe mine.

- Vrei să știi ceva, Elouisse?

- Ce?

Am spus curioasă de întrebarea lui, ce venise dintr-o dată.

- Am știut de la început cine ești. Din prima secundă. Te-am cunoscut când aveai vreo 16 ani. Fratele tău îmi era prieten. Am avut câteva îndoieli la început, dar nu era posibil să-ți confund ochii aceia superbi.  Nu am știut din prima că ești agent, credeam că doar folosești alt nume pentru că.. știu că ai o familie mai dificilă. Dar am descoperit pe parcurs.

- Ce? Nu-mi amintesc deloc de tine. Și dacă ai știut, de ce nu ai spus nimic?

- Am văzut că te-ai îndrăgostit de Max. Cred că oricine a văzut asta. Dă-le timp. Acum toată lumea e furioasă. Și chiar dacă nu o arată, sunt speriați, Bell. Au avut un polițist sub ochii lor, mult prea aproape și nici nu și-au dat seama. Sunt stresați. Cred că încă îi pui pericol. Le-a trecut glonţul pe lângp ureche..înţelege-i. Se simt prădaţi şi încolţiţi. Nu au cum să reacţioneze. Încă sunt surprins că nu au fugit sau că nu a scos unul pistolul şi să te împulte.. Scuze.. pot să-ți spun tot Bell? Ți se potrivește mai bine. Numele de Elouisse pare al unei fetițe răsfățate. 

- Bell nu există, Dennis. De ce refuzi și tu adevărul? Eu l-am ascuns prea mult timp. 

- Ba există. Ți-ai lăsat toată viața când ai reintrat în lumea lui Max. Și mă referat la momentul în care te-ai întors, deși puteai să rămâi dispărută. De atunci ești altă persoană. Spune-mi sincer.. de când nu ai mai fost Elouisse? Când te cunoscusem eu te certai cu fratele tău pe ferrari-ul mamei voastre și majoritatea timpului tău erai la shopping și la plajă cu prietenele tale. Prima dată când m-ai văzut l-ai întrebat pe fratele tău dacă sunt alt prieten gay de al lui și dacă îmi amintesc bine.. m-ai numit și papagal. 

Am început să chicotesc. Dennis era amuzant. Chiar uitasem că Eric e în spate. Cred că adormise, pentru că era întins pe bancheta din spate și nu spunea nici un cuvânt. 

Cu toate că Dennis avea o mare putere de a binedispune oamenii, în momentul acesta doar câteva sticle de Jack mi-ar putea lua gândul de la Max.. Pe cine mint? Nici toate sticlele din lume nu m-ar alina acum. Abia așteptam să ajung acasă, să-mi fac o baie fierbinte și să iau puțin alcool, pentru că nu mai rezistam. Nu puteam să trec peste seara asta singură. Și prezența lui Eric nu mă ajuta. Deși mă bucurcam din tot sufletul că e în viață, nu eram încântată de ce a făcut. Nu mi-a dat nici un semn. A dispărut pur și simplu, fără nici o explicație.

Nici nu am observat când am ajuns.

- Vrei să rămân cu voi până ai avionul? Mă întreabă el, iar inima mi s-a oprit în loc.

- Ce avion?

- Spre Palm Springs. Am două bilete pentru tine și Eric..

- Nu vreau să plec. Max nu mă poate alunga chiar așa! 

- Ascultă.. știu că ți-e greu.. dar lasă-i timp. Nu îi e deloc ușor. Eu și Ailyn o să venim să te vizităm..o să te ținem la curent. De Max am eu grijă atât cât pot.. tu îngrijește-te doar de tine..altceva oricum nu poţi să faci. Dacă rămâi aici, înrăutăţeşti lucrurile.. le pui sare pe rană tuturor. Plus că majoritatea angajaţilor şi apropiaţilor lui Max sunt împotriva ta. Nu te juca cu focul! Nu uita că până la urmă, nu sunt nişte oameni obişnuiţi. Noi ucidem cu sânge rece, tu ştii prea bine asta.