Capitolul 32/ Minciuni

12K 647 53
                                    

Ochii lui au devenit şi mai întunecaţi, cum nu credeam că pot fii.

S-a ridicat în picioare, apropiindu-se de mine. Îmi controlam respiraţia, pentru a nu-i arăta nici un fel de emoţie. Nu mă poate controla, nu sunt o marionetă! Privirea mi-a rămas încruntată, nu o să-i permit să mă intimideze, oricât de mult se apropie de mine cu expresia lui de "eşti a mea, fac ce vreau cu tine" . Pieptul lui încordat stătea la câţiva centimetrii de al meu, şi deşi părea că o să-i plesnească în următoarea secundă cămaşa din cauza muşchilor bine conturaţi, el arăta în acelaşi timp ca cel mai relaxant om. Era frustrant cum îşi putea ascunde emoţiile. Mă bulversa complet, uneori mă făcea să cred că nu-l cunosc deloc. Am rămas câteva secunde aşa, holbându-te unul la celălalt, de parcă ne luptam pentru titlul de "ÎNCRUNTATUL ANULUI" .

- Eşti frumoasă când eşti nervoasă, rupse el tăcerea.

- Iar tu eşti un bădăran! spun încă supărată.

- De ce?

Cred că acum explodasem cu adevărat! Cum adică "de ce?" ?? Face o criză de.. gelozie, îmi dă ordine, se comportă ca un idiot şi acum face pe nevinovatul?

- Ascunzi ceva, Max. De ce te temi atât de mult de Eric?

- Să mă tem de el?! pufnii el. Datorită mie mai e în viaţă. El ar trebui să se teamă.

- Ştii bine că nu la genul ăsta de teamă mă refer. Te are la mână cu ceva. De ce nu l-ai omorât când ai aflat că te spionează, aşa cum faci de obicei?

Ezita să răspundă, îşi muşca buza inferioară neştiind ce să spună, privea în jos şi ştiam.. mă minte. Nu-mi spune ceva. Fie din încăpăţânarea lui prostească de a mă proteja, fie pentru că e ceva oribil ce a făcut şi se teme să nu scadă în ochii mei.

- Max, vorbeşte acum! Ştii că te iubesc orice ar fi, nu-i aşa?

M-a sărutat pe frunte uşor, apoi m-a îmbrăţişat.

- Noapte bună! mi-a spus şi am rămas cu gura căscată. Ce noapte bună? Nu vroia să-mi spună şi era ca şi cum mi-ar fii zis "nu-i treaba ta". Am decis să-l ignor. Oricum voi stoarce tot de la Eric, mâine. Dar nu am putut să-l las nepedepsit, aşa că am plecat să dorm cu Ailyn. Desigur, mai erau camere goale, însă ar fi venit după mine, ştiind că sunt singură. În felul acesta, nu putea să se pună în pat între mine şi Ailyn sau să-mi facă cine ştie ce minunăţii, iar eu să mă topesc.

Nu dormisem aproape deloc toată noaptea. Ce era de fapt între Eric şi Max? Ce naiba îi face să ascundă lucruri şi ce poate fi aşa de important încât Max să se poarte aşa? Erau multe întrebări la care nu găsisem răspuns. Mă gândeam să-l întreb pe Conrad dacă ştie ceva, însă el era supărat pe mine şi nu ar fi răspuns. Cam asta s-a întâmplat după ce a primit o dezamăgire dublă, şi de la Eric, care-l minţise şi pe el, şi de la mine, care-mi trădasem coechipierii. Cu câteva ore era iubitor şi tandru, iar acum parcă s-a întors la atitudinea dinainte.

După ce adormisem în zori, aproximativ două ore, m-am întors în camera mea, pentru a mă îmbrăca şi pregătii. L-am rugat pe Eric să iasă cu mine la o cafenea, pentru a vorbii mai multe şi a acceptat bucuros. Nu i-am spus încă lui Ailyn de asta, dar nici Sophiei. Aveam nevoie să aflu totul prima dată.


Când am intrat în cameră, nu era nici urmă de Max, deşi parfumul lui încă se simţea şi îşi uitase aici sacoul.Brusc mi-am dat seama că nu ştiu unde să-l caut. E un oraş mare, nu aş putea să-l găsesc pur şi simplu. Cu siguranţă are vreun apartament sau ceva, deci hotelul pica din start.

Jocul pasiunii - I. Spune-mi că mă vrei!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum