3. Cursa

18.1K 884 16
                                    

Capitolul 3
Cursa
"Anything that gets your blood racing is probably worth doing."

Îmi dau casca jos şi îmi aranjez puţin părul ciufulit

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Îmi dau casca jos şi îmi aranjez puţin părul ciufulit. Îmi iubeam motocicleta, dar uram să port casca. Aveam o Yamaha R6, destul de modificată, neagră cu flăcări roşiit pe ea. Cel mai bun mecanic din zona specializat in asa ceva se ocupase de ea. Eram mandra de rezultate.
Ma bucuram ca dupa atat de mult timp aveam ocazia sa o folosesc din nou.
Am simţit cum cineva mă prinde de talie şi am tresărit.
- La naiba, Ken. M-ai speriat! Am strigat la brunetul ce aparuse acum in fata mea.
Ken era un alt agent sub acoperire, cu care lucrase Erik înainte.
Însă, despre Erik nu am vorbit.

Erik era cel mai apropiat bărbat mie. Ne cunosteam de foarte multi ani si nu putine au fost datile cand am lucrat impreuna.
Pentru o scurta perioada de timp, am incercat sa avem o relatie, insa nu functionase. Erik nu reusise sa imi castige inima, il vazusem mereu doar ca un prieten foarte bun.
Max îl eliminase. Sau cel putin asa credeam noi. Nimeni nu a aflat dacă a fost descoperit, sau daca Max aflase doar că a avut o relaţie cu mine. In orice caz, parea ca l-a inghitit pamantul. Dupa doua zile de la disparitia lui Erik, disparusem si eu.

- Te-ai întors, deduce Ken. M-aţi lăsat singur şi tu şi Erik, adauga apoi.

- Scuze, doar că... ştii.. s-au făcut 6 luni. Jumătate de an de când l-am pierdut şi am avut nevoie de linişte. Nu m-am putut aduna, până acum. Mai ales că a fost greşeala mea.

- Te înţeleg, Elouisse. Nu te învinovăţii! Eric ştia în ce se bagă. Nu trebuia sa combine munca cu viata personala.

- Bell! Nu-mi mai spune numele. Nu ştii cine ne poate auzii.

- Scuze, da.. Bell.

- Unde-i Hell?

- Nu a ajuns încă.

- Ar fi bine să se arate. Vreau să-i dau puţină clasă.

- Nu concura cu diavolul, blondo.

- O să-l nimicesc, am spus chicotind.

Ken îmi aruncase o privire mândră apoi îmi ciufulise părul, pe care apropo, abia îl aranjasem.
M-am încruntat la el, dar cu siguranţă nici nu a observat, în secunda următoare a dispărut de lângă mine.

Gândul mi-a zburat iar la Eric. Îmi lipsea atât de mult şi mă simţeam vinovată. Dispăruse fără urmă. Şi cu toţii ştim că un agent nu dispare niciodată aşa, decât dacă a fost descoperit şi asasinat. Încă nu puteam accepta că l-am pierdut. Îndrăgostită nu am fost nici un moment de el, însă îmi plăcea prezenţa lui, am învăţat multe de la el şi eram obişnuită cu el prin preajmă. Era cea mai minunată persoană pe care am cunoscut-o. Mereu langa mine cand aveam nevoie.

În timp ce mă pierdusem în propriile gânduri, o mulţime de ţipete, aplauze şi alte feluri de zgomote asemănătoare răsunau pe fundal, cand apăruse EL. Tocmai diavolul. Omul pe care-l vânam şi pe care abia aşteptam să-l fac să-mi pice la picioare. Ştiam totul despre el. Fiecare afacere murdară, fiecare obicei, însă el abia de acum încolo avea să mă cunoască cu adevărat, iar eu.. eram pregătită să-i prezint infernul, să-i aduc nenorocirea şi să-l fac să o ceară singur. Eu urma să devin sfârşitul lui, iadul în care el însuşi o să-şi dorească să cadă. Tocmai pentru ca oamenii ca el erau dezastrusi. Distrugeau totul in calea lor, calcau pe cadavre ca sa obtina ce isi doreau.

Jocul pasiunii - I. Spune-mi că mă vrei!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum