Jocul pasiunii - I. Spune-mi că mă vrei!

Capitolul 19/ That Bitch

Am lăsat mașina parcată la întâmplare, oricum biroul lui nu era într-o zonă aglomerată. Nici măcar nu am fost atentă dacă mă urmărea cineva, eram prea nervoasă ca să-mi mai pese. Nenorocita aia nu-mi putea lua locul, nu o să-i permit! 

Am intrat val-vârtej în clădire și am lujat liftul.

- Bună, Elouisse.. ce cauți aici așa târziu?

Mă întreaba secretara lui, cu care bineînțeles, nu aveam nici un chef să fiu drăguță.

- Conrad e în birou?

- Da, dar nu poți intra, el e...

Nu am mai ascultat ce zice și am intrat în biroul lui. Vorbea cu încă doi bărbați, dar nu-mi prea păsa.

- Cum îndrăznești să-mi faci asta?

Am țipat spre el, lăsându-i pe ceilalți doi cu gura căscată.

- Elouisse, sunt ocupat, în caz că nu ai văzut! Poți aștepta afară.

- O, ba nu, nu pot. Ei să iasă afară.. acum! Mai repede!

- Poftim? Domnișoară, nu știi cu cine vorbești! Mi se adresează unul dintre ei. Adevărul e că puțin îmi pasă cu cine vorbesc.

Am scos pistolul și l-am îndreptat spre ei.

- Voi nu știți, ieșiți acum și așteptați până plec!

Au ridicat mâinile în defensivă și s-au ridicat de pe scaune pregătiți să o rupă la fugă.

- Domnilor, așteptați puțin. Nu se întâmplă nimic, e doar.. nu contează, așteptați.

A spus Conrad, dar nici nu avea idee ce scandal imens o să aibă.

Am aruncat pistolul înapoi în poșetă și am început din nou să țip spre el.

- Ce mama dracu a fost în capul tău? Una e să mi-o pui pe cap pe idioata aia, alta e să mă lași de tot pe dinafară!

- Nu am de ales, Elouisse! FBI preia din nou cazul!

- Preia pe naiba! Nu poate să ne scoată așa agenții și să pună alții noi. Am fi descoperiți imediat și toți ar putea fi morți într-o fracțiune de secundă.

-Înțelege! Nu mai am ce să fac. Sunt legat la mâini! Și ce a fost în capul tău când i-ai amenințat pe cei de la FBI cu pistolul? O să-ți ia insigna!

- Puțin îmi pasă! Scoate-o pe Edith din operațiunea mea, sau o scot eu! Fără agenți noi, de câte ori trebuie să repet?

Am spus după care am ieșit trântind ușa. Am fost cam dură, nici Conrad nu putea rezolva totul. Superiorii lui îl presează cu siguranță și mai e și FBI-ul care îi dă dureri de cap.

M-am plimbat puțin cu mașina lui Dennis, ca să mă calmez. Nu puteam să apar așa la bar. Max sigur ar întreba ce am și nu ar accepta un ”nimic” ca și răspuns. 

Gândul că Edith era așa aproape de el mă făcea să o iau razna. Femeia asta reușește ce-și propune și mă temeam pentru el.. Știam că nu mi-l poate fura, sentimental vorbind. Max nu era genul ăsta. Mă iubea. Oricât de rău ar fi el, pe mine mă iubea. 

Am încercat să mă calmez, dar tot ce vroiam era să plâng. Aveam nevoie să mă descarc.

Telefonul meu suna întruna.. era el.. Max.. dar nu-i puteam răspunde.

În spatele meu apăruse o mașină. Nu-i puteam vedea numerele și nici cine o conducea. Avea folie și farurile sale mă orbeau. Am observat că se ținea după mine de câteva minute bune.. deci cineva mă urmărește. Mi-am șters lacrimile și am accelerat mai tare. Probabil credea că e Dennis.. sau cine știe.