Jocul pasiunii - I. Spune-mi că mă vrei!

Capitolul 18/ Agent de schimb

Mi-am luat un pulover negru, gros pe mine, fiindcă în bar era acum destul de răcoare. Așa se întâmplă ziua, când aerisesc. În picioare încă mai aveam papucii de casă, dar oricum era închis, pe acolo erau doar angajații.

Am țopăit în josul scărilor și aproape era să cad fiindcă sărisem peste o treaptă. Se auzeau râsete și nu puteam să-mi dau seama cine e.

Mi-am aruncat privirea pentru a-i analiza pe toți care se aflau acolo și pe câțiva dintre ei nici nu-i cunoșteam

- Hei, bună.

Am spus apoi le-am zâmbit puțin stânjenită de faptul că eram încălțată în papuceii mei pufoși de casă..în fața unor necunoscuți.

M-am uitat spre Dennis implorându-l din priviri să mă scoată din situația asta rușinoasă. Nu puteam pur și simplu să fug pe scări înapoi ca o nebună sălbatică. Mi-am dat părul după ureche și m-am așezat unde-mi făcuse Dennis loc, adică lângă el.

- Nu ne-o prezinți pe domnișoară? 

- Nu-i nevoie, știu să vorbesc. Sunt Bell. 

Am spus cât de cât politicos și am îndreptat mâna către el, apoi am făcut cunoștiință cu fiecare în parte. Pe tipul brunet am aflat că-l cheamă Klein, pe celălalt Jer, dar alături de ei mai erau două fete. Una avea părul brunet, tuns până deasupra umerilor și era superbă, o chema Charon, iar cealaltă avea părul arămiu, lung și ușor ondulat, iar pe ea o chema Ailyn.

Văzându-le pe ele atât de apropiate mi-am dat seama că eu eram atât de singură,, toate prietenele mele au rămas în Palm Springs, acolo unde locuiam și eu.. și nu am mai păstrat legătura cu ele. Mă întristasem puțin. Îmi era dor de vremurile când mă distram cu ele. Acum viața mea se transformare într-o dramă. Dar nu regretam. Dacă lucrurile stăteau diferit, nu l-aș mai fi cunoscut pe Max.

M-am împrietenit destul de rapid și cu cei 4. Erau de gașcă și aflasem că erau prieteni apropiați de a lui Max și Matt, iar acum s-au întors în New York, după ce au călătorit prin toată lumea, timp de 2 ani.

Charon și Klein erau împreună de doar câteva luni, din spusele lor, dar Ailyn m-a asigurat că ce e între ei, dura de fapt, de mult mai mult timp, însă ei nu au recunoscut. Adevărul era că se potriveau perfect. Charon era înaltă, cu picioare lungi, forme bine conturate și trăsături frumoase, iar Klein era elegant, cu un corp bine lucrat. 

Despre Ailyn și Jer am aflat doar că au avut o relație de 3 ani, iar acum erau ”proaspăt despărțiți”. Nu am pus întrebări, asta îmi șoptise Charon, pentru a mă atenționa să nu deschid subiectul, pe motiv că Ailyn încă suferea. Îmi părea rău de ea, se vedea de la un km cum îi strălucesc ochii atunci când îl privește, dar de asemenea se citește și tristețea de pe chipul său ușor palid. 

Max încă nu-și făcuse apariția pe aici, și începeam să mă întreb ce face. Sper doar că nu s-a dus acum noaptea la Noriega.

Matt a apărut și el, puțin agitat, așa că am început să-mi fac griji.

- O răpesc puțin pe Bell. Dennis, idiotule, mai adu-le băutură, pentru ce te țin aici? Și Ailyn, îmi plac silicoanele tale, le-ai mărit?

A spus trăgându-mă de mână și izbucnind în râs.

- Măgarule! A țipat Ailyn înainte să înceapă toți să se amuze pe seama ei.

Era o glumă pe care o făcea Matt, pentru că sânii ei nu erau foarte mari. 

Matt m-a tras în camera din spate frecându-și mâinile și învârtindu-se  dintr-o parte în alta.

- Matt, dacă nu îmi spui odată ce e, o să-ți bag sticla aceea de whisky în fund. Mă disperi. Mă agiți. Vorbește odată! E vorba de Max? E bine?