Jocul pasiunii - I. Spune-mi că mă vrei!

Capitolul 4 / Ţintă : inima diavolului.

Max nu era la bar , din câte aflasem , dar cu siguranţă va venii. Nu lipseşte decât când are o afacere importantă şi acum nu auzisem nimic despre asta. Sigur aş fi aflat.
Bănuiam că e în biroul lui, de la etaj, dar nu avea nimeni acces acolo.

Pentru o secundă mă gândeam că mi-o întoarce, fiindcă l-am lăsat baltă în acea seară, dar nu ar fi ratat ocazia să mă vadă.

L-am văzut pe Matt.

- Matt, unde-i Max?
- Nu e .
- Ştii când vine ?
- Nu . Dar îţi pot ţine eu companie până atunci.

Spune el, cam îndrăzneţ.
- Matt , mai bine ai pleca . Acum .

I-o taie Max, cu un ton grav.
Şi plecat a fost. Nu-l văd prea bine!

Luasem ceva de băut şi am mers la o masă.
Max a venit imediat după mine .

- Rochia îţi stă minunat.

- Da, ai gusturi. Mulţumesc!
- Te-am aşteptat atunci.. De ce nu ai venit?
- Am fost ocupată .
- Nu îmi place când nu mă asculți, Bell.

Şi începuse din nou cu atitudinea lui arogantă, iarăşi avea impresia că sunt marioneta lui, că sunt o posesie.
M-am tras de lângă el.

- Şi dacă nu, ce ? O să mă omori ca pe dansatoarea aceea de azidimineaţă ?

A rămas mut. Nu ştia de unde am aflat . Ahh , ador când îi închid gura , când am ultimul cuvânt , când îl văd cum îmi mănâncă din palmă .

- Ce dansatoare ? Nu ştiu despre ce vorbeşti.

- Te rog, Max. Sunt mai inteligentă de atât. Pot spune că te cunosc. Haide, împărtăşeşte cu mine. Cu ce ţi-a greşit? Nu a fost bună la pat? Ştia ceva ce nu trebuia să ştie? Nu s-a purtat cum vroiai? Nu ţi-a picat în plasă?

Aproape se îngălbenise la faţă . Clar o descoperise. Am auzit că nu prea a dorit alte femei, de când am plecat.

Pe faţa lui se citeau nervi, confuzie, uimire.

Sigur el a omorât-o. Mă rog, nu el. Pune pe altcineva să-i resolve treburile murdare.
M-a luat de mână şi m-a dus sus la el în birou.

- Ce vrei de la mine, Bell? Mă înnebuneşti.

- Ce e, Max? Am aflat prea multe? O să încerci să-mi închizi şi mie gura?

S-a apropiat de mine şi m-a sărutat pasional.
Mă aşteptam la altceva , vroiam să-l enervez, să-mi dea mai multe informaţii , dar nu-mi ieşise.

Palmele lui se plimbau pe spatele meu. Atingerile lui erau electrizante, trimiteau fiori în fiecare colţişor al corpului meu. Îl doream atât de mult. Vroiam să mă facă a lui, să-i aparţin cu totul, să mă las pradă dorinţei, dar nu puteam. În momentul de faţă am fost suficient de idioată cât să-mi doresc să-mi pun sufletul şi trupul în palmele unui criminal.

- Gata, Max. Ajunge pentru astăzi!

Am vrut să plec, dar ca de obicei..nu avea de gând să mă lase!

- Stai . Rămâi la mine în noaptea asta.
- Tentant , dar nu .

- De ce? Ţi-e frică să nu-mi cedezi?

- Asta nu o să se întâmple.

- Dovedeşte-o. Rămâi o noapte aici, lângă mine. Poţi rezista? Sau e prea mare tentaţia?

- Nu vreau, pur şi simplu. Nu mă interesează o noapte cu tine.

- Ce ascunzi, femeie? Vrei să te joci cu mine? Îţi place pericolul? Vrei să mă zăpăceşti? Ce vrei de fapt?
- De ce ? Mi-a ieşit cumva ?
- Trebuie să ştii că NIMENI nu se joacă cu mine.

A scos un pistol . Nu mă panicasem , aveam şi eu unul în poşetă şi el oricum nu avea curaj să tragă .
Am început să râd . M-am apropiat atât de tare de el, până când pistolul său era îndreptat exact spre inima mea, lipit de pieptul meu. L-am privit fără nici măcar un gram de teamă. Nu era în stare să apese pe trăgaci. Trebuia să fiu eu cea intimidată, dar de fapt, era el. Mâna îi tremura iar ochii lui se mişcau când la buzele şi ochii mei, când în decolteu, unde-mi era acum aşezat pistolul.

Pistolul era de fapt aşezat înspre inima mea, dar ţinta.. ţinta cu siguranţă era inima lui, pe care i-o furasem.

- Cu pistolul acela nu mă ţii lângă tine şi nici nu mă impresionezi . Fii bărbat, Max, nu găină. Te-ai cam schimbat. Eşti cam dezgolit în faţa mea. Cred că tocmai ai pierdut pariul nostru.

L-am lăsat cu gura căscată din nou. M-am apropiat de el, îi respiram pe gât, l-am prins de lobul urechii, muşcându-l uşor şi i-am şoptit: „ Îmi plăcea mai mult când făceai pe durul!" .

A înghiţit în sec. Sunt conştientă de efectul pe care-l am asupra lui. Sunt singura lui slăbiciune. Dar ce nu ştie el, e că asta se aplică şi în caz invers. Nimeni nu mi-a mai făcut inima să bată aşa cum o face el.
L-am auzit cum lovise cu pumnul în ceva .
Am reuşit , l-am făcut mai vulnerabil ca niciodată , mai slab. Mai aveam puţin şi-mi mânca din palmă. Ştiam cum să-l manipulez, ştiam cum să-i fac sângele să-i fiarbă şi să moară de nerăbdare să mă aibă.

Am mers la biroul lu Conrad.. Mă aştepta.

Păreri/voturi, vă rog? Înseamnă mult pentru mine.

Xoxo, Tassya Rhea.