Jocul pasiunii - I. Spune-mi că mă vrei!

Capitolul 35/ Queen B.

Purta o rochie de culoarea piersicii, lungă, cu un fel de trenă foarte scurtă, iar părul îi era strâns într-un coc perfect.

Max o observase înaintea mea şi a dat paharul de şampanie peste cap, chiar înainte ca ea să ne zărească. Ştia că va venii. Nu se putea să nu-şi bage nasul.

M-am uitat la el încruntată, în semn că nu-mi place ca ea să fie în preajma lui. Mi-a sărutat nasul şi mi-a şoptit un "te iubesc" , probabil pentru a mă convinge să nu fac o scenă şi să-i fac faţă lui Amaris.

- Max! strigă ea şi se apropie de el, sărutându-i obrazul...din nou. Uram asta! Femeia asta îmi sărută bărbatul, şi nu contează că e doar un sărut pe obraz...îl atinge. Aş prefera să stea la 5 km de el, cel puţin. I-am aruncat un zâmbet obraznic, ca şi cum nu mă mişcă şiretlicurile ei de a pune mâna pe iubitul meu...Max mi-a luat mâna într-a lui.

E al meu, târfă! Îmi venea să-i strig în faţă.

- Elouisse, aşa te cheamă de fapt, nu? întreabă ea.

- Te-ai documentat, am concluzionat.

- Bineînţeles. Studiez concurenţa.

- Amaris, noi nu concurăm. Max este iubitul meu. Tu eşti undeva departe, singură şi tristă. Crede-mă, dacă te consideram o ameninţare, erai deja distrusă.

Am spus mândră şi sigură pe mine. În fond, aşa era. Nu avea cum să-mi ia iubirea lui. Singurul lucru care o lega de Max erau acele informaţii, pe care o să pun eu mâna fără ajutorul ei, ca să nu mai fiu nevoită să o văd în preajma lui Max. Oricum, veniseră nişte oameni care ziceau că au nevoie de Max, chestii de afaceri.. şi a trebuit să plece.

- Oh, Elouisse. Cât de naivă.. aproape că-mi pare rău. Dar pari cam şifonată. Ce s-a întâmplat cu coafura ta? Ai dat nas în nas cu vreo amantă de a lui Max şi te-a aranjat?

- Max nu are nevoie de alte femei. Nu ştiu cum era când eraţi voi împreună.. poate nu erai tu suficient. Şi singura "aranjată" de aici probabil o să fi tu, pentru că invidia ta îmi provoacă silă, şi s-ar putea să vomit pe rochia ta.

- Amuzant, domnişoară Van der Hall. Atât poţi?

Am zâmbit, din nou, când paharul meu de şampanie a făcut contact cu machiajul sclifositei de Amaris. Aproape mă bufnise râsul la reacţia ei, însă am plecat de acolo, înainte ca cinea să observe mica noastră dispută.

Am lăsat-o cu un machiaj stricat, o rochie puţin udă şi un car de nervi. Sah mat din nou!

Am mers să-mi iau alt pahar şi m-am aşezat la masa pe care scria numele meu şi al lui Max. Eram singură, el dispăruse cu acei bărbaţi, dar nu-mi făceam griji.

Agitaţia din jurul meu mă obosea şi Amaris îmi stricase buna-dispoziţie. Abia aşteptam să plec acasă.

Mă apucase şi foamea, aşa că nu am ezitat să gust din minunatele aperitive de pe farfuria din faţa mea.

Fratele meu se aşezase lângă mine, se pare că era singurul din familia mea care nu mă ura. Ori asta, ori a venit şi el să-mi reproşeze ceva.

- Hei, Mark! Mă bucur să te văd, am spus îmbrăţisându-l.

- Şi eu, după o groază de timp! Aproape am uitat că am o soră.

Spuse el în glumă şi i-am dat un bobârnac peste nas, începând amândoi să râdem.

- Deci, Max e faimosul tău iubit?