"SBB: Painted in pink" - Jeon Jungkook; Volumul II

Capitolul 25

Trebuie să cumpăr cadouri pentru toți. Oare ce ar trebuie să aleg? Cred ca bieților le voi lua niște cadouri amuzante iar fetelor lănțișoare pentru că mi se par drăguțe.

A durat ceva până m-am decis ce să cumpăr și mai ales să le împachetez, dar partea bună a fost că erau niște standuri care făceau asta. Așa am terminat toți în vreo două ore în care am și mâncat diferite mâncăruri de acolo. Dar nu o să uit cât de morți eram când am ajuns la cabană! Dormeam pe noi!

"De ce pare atât de cald aici?" îi spun lui Jungkook când intrăm în cameră.

"Nu știu, dar chiar e. Voi deschide geamul." aprinde lumina în cameră și îmi răspunde.

Mă arunc pe pat iar el chicotește.

"De ce râzi, huh? Vrei să ne batem?" spun pe jumătate adormită.

"Poate în visele tale." spune râzând și deschide un geam, lăsând frigul să intre în cameră.

"De ce nu în visele tale?" spun eu.

Sincer, mă ador și mă detesc în același timp când sunt adormită, pentru că spun prostii dar măcar sunt amuzante. Adică sper...

"Pentru că ale mele nu sunt bune pentru așa ceva. Acum hai să dormi, ești deja ruptă de somn." vine la mine și îmi dă geaca jos împreună cu ghetele de iarnă pe care le purtam.

"Dar nu vreau să dorm!" spun un pic mai tare iar el râde.

"Ai tu o idee mai bună?" mă întreabă iar eu îmi întind mâinile.

"Vreau să merg la Jungkook!" spun la fel de tare iar el zâmbește mai mult decât să râdă de data asta.

"Acum vin iubire." închide geamul și își dă și el geaca jos cu puloverul pe care îl avea pe dedesubt pentru a rămâne în tricou. "Mai ai ceva pe sub pulover?" întreabă el.

"Da, o inimă! Și un tricou!" râde din nou și mă ajută să-mi și dau puloverul jos apoi mă întinde corect pe partea mea de pat.

"Cred că trebuie să dormi." spune și se pune pe partea lui

"Crezi?" îl întreb iar el chicoteste și mă învelește.

"Vino aici!" mă trage spre el dar se apropie și el mai mult și mă ia în brațe.

Se joacă încet în părul meu iar mă mir cum de nu am adormit deja atunci când începe să vorbească.

"Îmi pare rău pentru cum m-am comportat! Eram supărat pentru că m-ai refuzat și nu știam cum să procedez..." spune el aproape în șoaptă.

"Stai liniștit! E totul trecut acum!" îi răspund luându-l în brațe mai strâns.

Acesta îmi mângâie spatele încet dar continuă să se joace în părul meu.

"Te iubesc..." aceste cuvinte îl fac să zâmbească, chiar mai mult decât mi-aș fi imaginat.

"Și eu te iubesc, iubire!" îmi lasă un sărut pe frunte după care adorm adânc.

*

(Perspectiva lui Jungkook)

Se aude un zgomot pe hol și vãd lumina aprinsã acolo. Mina nu s-a trezit la auzul bubuiturii, dar cred cã e în jur de ora opt dimineața.