"SBB: Painted in pink" - Jeon Jungkook; Volumul II

Capitolul 12

"Cum de i-ai chemat?!" o întreb pe Jangmi când ne retragem în bucătărie pentru a aduce ceva de mâncare băieților.

"Nu eu i-am chemat. Au venit singuri!" spune zâmbind.

O melodie pornește din bucătărie, agitându-mă mai mult. Ușa se deschide, zgomotul provocat de muzica accentuându-se, iar pe ea intră Jin.

"Cu ce ajut?" spune și își suflecă mânecile.

"Păi pregătim aperitivul iar după nici noi nu știm." spune Jangmi.

Cum poate fi atât de calmă?

Jin se uită la Jangmi apoi la mine și-mi zâmbește.

"Tu te relaxezi iar noi ne vom ocupa de masă, bine?" spune Jin. "Și o să vină și Jimin mai încolo să ne ajute cu masa." adaugă el.

"Dar nu pot sta așa! Eu sunt gazda aici." îi răspund.

"Nu, tu ești sărbătorită iar noi te vom sărbători!" spune.

"Nu te-ai schimbat! Tot timpul grijuliu!" spun făcându-l să zâmbească.

"Nici tu! Tot timpul încercând să îi ajuți pe ceilalți!" mă ia în brațe.

Sincer, revederea aceasta în persoană după mult timp cu ei mă bucură. Nu aș fi crezut niciodată că o să ajungem unde suntem acum sau că o să ne mai vedem după absolvirea liceului.

"Fugi în sufragerie la ceilalți." spune.

Dau din cap aprobator și îi las în bucătărie. Pe hol mă întâlnesc cu Jimin. Ne zâmbim reciproc iar el are grijă să treacă pe lângă mine fără să mă lovească. Ajung în sufragerie și încep să râd. Namjoon și Yoongi cântau cum știu mai bine iar Taehyung și Hoseok dansau. Era o scenă scoasă din piesele de teatru comice. Simt două mâini luându-mă în brațe de la spate și un chicotit.

Vocea, chicotitul, modul de a lua în brațe, recunosc tot.

"Sunt eu." mă anunță când vede că am împietrit.

"Știu." îi răspund.

Vreau să mă relaxez. Nu vreau să stau încordată când mă ia în brațe, dar parcă nu pot. Nu mai simt aceeași siguranță pe care mi-o dădea în trecut. Câteodată, simțeam acest sentiment doar când era cu mine în cameră, fără să mă ia în brațe. Îmi e dor de acele momelte.

Îmi relaxez capul pe spate, lipindu-l de el și îl iau în brațe de mâini. Acesta zâmbește și începe să se legene cu mine în brațe pe ritmul muzicii, făcându-mă sa chicotesc. Îmi închid ochii iar el profită de momentul acesta pentru a se uita atent la fața mea.

Totul devine atât de plăcut încât nu se mai aude niciun sunet.

"Min." o voce caldă mă face să îmi deschid ochii iar chipurile lui Namjoon și Taehyung apar zâmbăroase în fața mea.

Vocea pe care am auzit-o era, în schimb, a lui Jungkook. Muzica este oprită.

"Ai ațipit." continuă Jungkook să spună iar eu îmi întorc privirea și mă uit la el.

"Serios?" spun încet.

"Mhm." îmi răspunde.

"O să merg să îmi fac o cafea..." mă despart din îmbrățișare și merg în bucătărie, încercând să ignor orice fel de întrebare gândită de baieti din cauza rușinii.

"Plan B, comandăm pizza și spune că-" se oprește Jin când vede că sunt aici.

"Ce vrea Jin să spuna e că... uhh..." încearcă Jimin să îl salveze.

"Nu mai aveți ce să spuneți. Ne-a prins." spune Jangmi iar ei oftează, eu chicotesc.

"Nu ne-a reușit mâncarea! Și avem puține aperitive!" spune Jin dezamăgit.

"Am înțeles. Nu vă mai chinuiți, comandăm câteva pizze, poate câteva supe." spun.

"Ai dormit?" mă întreabă Jangmi.

"De unde știi?" o întreb.

"După modul în care vorbești și la cât ești de calmă." spune.

"Știi ceva, o să ignor." îmi fac o cafea iar Jangmi râde.

"Și dacă ne uităm la un film cât timp mâncăm?" se aude o voce în spatele meu.

"Asta ar fi perfect!" spun.

Abia când mă întorc realizez că vocea era a lui Jungkook, el stând în pragul ușii, sprijinindu-se de tocul ei. Mă uit în ochii lui, el zâmbind când își dă seama ce vreau sa spun.

"De groaza să fie." spune și merge în sufragerie mulțumit că și-a dat seama la ce mă gândesc fără să spun în cuvinte.

Merge înapoi în sufragerie și începe să caute un film de groază pe televizor. Jimin se ocupă cu comandarea mâncării iar Jin nu o lasă pe Jangmi să facă ceva, luând el băuturile. Merg și eu în sufragerie.

"Ce aduc pentru film? Pături? Perne?" spun.

"Cred că două pături ar fi de ajuns." spune Jangmi.

"Și câteva perne în plus." adaugă Jimin.

"Vin să te ajut?" mă întreabă Jungkook.

"Nu, mulțumesc! Mă descurc." îi spun și merg în cameră.

Scot câteva pături din dulap și iau toate pernele pe care le am în pat, plus cea pe care dorm și pe cea pe care o țin în brațe. Le duc în sufragerie și le las pe canapea, câteva căzând pe jos.

"De perna asta nu se atinge nimeni." arăt spre perna pe care o țin în brațe când dorm.

"Mmm? Mă omori dacă o iau eu?" spune Jungkook.

"S-ar putea să fie tortură." îl fac să chicotească.

Mă pun pe canapea și îmi iau perna în brațe cât timp îmi aranjez patura cu care mă voi înveli.

"Te-ai pus special lângă mine?" îl întreb pe Jungkook.

"Cine știe? Poate o să mor de frică iar tu cu curajul tău inedit o să mă iei în brațe, nu-i așa?" spune el ironic.

"Ai gândit-o mult?" glumesc și eu, un pic răstit.

El chicotește și pune filmul pe care l-a ales cu câteva minute în urmă. Hobi are grijă să stingă luminiile când începe.
___________________________________________

Hmm, un pic cam aspră Mina cu Jungkook:)

Purple you!💜