"SBB: Painted in pink" - Jeon Jungkook; Volumul II

Capitolul 13

(Perspectiva lui Jungkook)

Mã trezesc când realizez cã Mina tremurã lângã mine. Mã uit în jur iar toatã lumea doarme liniștitã. Doar Mina pare agitatã. Îmi bag mâinile sub ea încet pentru a nu o trezi și o ridic încet. Mã ridic cu ea în brațe și îi caut camera. Bãnuiesc cã cea cu postere este a lui Jangmi deci singura rãmasã este a ei. O întind pe pat și o învelesc.

Abia acum realizez cã nu are o pernã pe care sã stea cu capul. Aduc una din sufragerie și i-o pun sub cap. Mã ridic sã plec din camerã dar ea îmi prinde mâna. Mã las pe vine pentru a fi la același nivel cu ea.

"Ce este?" o întreb crezând cã e treazã dar mã înșel.

Începe sã îmi tragã brațul spre ea, ajungând sã-l ia în brațe. Chicotesc dar ea se dã mai în spate, trãgându-mã în pat lângã ea. Mã uit atent la fața ei dar ea chiar doarme.

Dacã stau sã mã gândesc, cred cã nu poate dormi fãrã sã ținã ceva în brațe dupã cum adormise în sufragerie cu perna în brațe. Pãrea cã nu vrea sã o lase niciodatã.

Chicotesc din nou și merg mai aproape de ea, dar ea se întoarce cu spatele la mine, ținându-mi bine brațul. Observã cã ceva nu este bine și își pune capul pe restul brațului, astfel stând mai bine. Mã acopãr și eu cu plapuma ei și mã uit la ea. Îi dau pãrul de pe fațã pentru a-i vedea trãsãturile feței ei adormite mai bine. Îmi închid ochii iar un oftat liniștitor mã pãrãsește, lãsând somnul sã mã cuprindã.

(Perspectiva Minei)

"Este dimineațã. Frigul din camerã mã face sã mã ghemuiesc mai bine lângã sursa care emanã cãldurã de lângã mine.

"Bunã dimineața." aud vocea monotonã a lui Jungkook de dimineațã și zâmbesc.

"Neața..." se aude vocea mea înceatã dupã a lui.

Acesta chicotește și îmi lasã un sãrut cu un efect de trezire mai mare decât al unei cafele negre a cãrei sursã de dulceațã este datã de cãtre zahãr, a lui Jungkook fiind buzele lui.

"Vreau sã mai dorm..." spun iar el chicotește.

"Știu... Dar nu putem face asta. Mai sunt doar câteva zile pânã la examenul final, trebuie sã ne pregãtim." spune.

Oftez iar el mã ia în brațe, fãcându-mã sã râd.

"Ești un scump!" spun iar el mormãie.

"Ba nu." spune el supãrat iar eu râd.

Se ridicã din pat direct cu mine, special pentru a mã speria dar eu râd uimitã.

"Unde mã duci?!" spun și îl strâng mai bine în brațe.

"Te fur, nu observi?" mã face sã râd.

"Hei! Lasã-mã jos!" spun tare dar el tot nu mã ascultã și merge jos."

Ficțiune. Chiar dacã scriu povești fictive, visele în care sunt reprezentate alte variante a ce se putea întâmpla mã terminã complet.

Îmi deschid ochii iar primul lucru pe care îl vãd este... un tricou negru. Mã uit în sus și-i vãd aceleași trãsãturi adormite pe care obișnuiam sã le vãd cel puțin o datã pe sãptãmânã în liceu.

Oare visez? Am un vis într-un alt vis? Mi s-a mai întâmplat asta dar acum pare real. Poate dacã adorm la loc o sã mã trezesc cu adevãrat.

Nu mai stau pe gânduri și îmi închid ochii cu speranța cã voi adormi la loc.