"SBB: Painted in pink" - Jeon Jungkook; Volumul II

Capitolul 15

Mă spal pe față și mă uit în oglindă.

"Revino-ți, Mina!" spun doar pentru mine și mă șterg pe față

Deschid ușa iar Jungkook mă sperie instantaneu.

Are o obișnuință să aștepte lumea fix în pragul ușii!

"J-Jungkook! Uhm..." mă bâlbâi iat el mă analizează.

"Ești bine?" mă întreabă calm.

"Sper doar să nu dau de Jungkook și să merg în camera să mă schimb! Prosopul meu nu este unul mare, ajungând până la mijlocul coapsei.

Oh, Doamne...

Deschid repede ușa și îl văd pe Jungkook în fața ușii.

La dracu...

Jungkook mă analizează toată și observă că sunt pe jumatate dezbrăcată dar nu pare deranjat de nimic.

"Ești bine?" mă întreabă calm."

"Uhh... Pot merge în camera mea?" spun încet.

"Vrei să spui camera mea?" mă face să realizez ce tocmai am scos pe gură. "Este acolo." aratã cu degetul spre o camerã de la sfârșitul holului.

"Mul... țu... mesc!..." spun și mă îndrept spre acea ușă.

Ce, Doamne iartă-mă, o să fac acolo?!

Deschid ușa și mă lipesc de ea, respirând adânc.

Wow! Camera lui este chiar una mare! Dar are însă, aceleași culori pe care le prefera în trecut, albastru închis și negru.

Încep să mă plimb prin cameră, admirând aproape fiecare poză de pe pereți până văd o poză cu mine și cu el. Înghit în sec și ajung la dulapul lui. Fără ezitare îl deschid și rămân cu gura căscată.

Nu credeam ca o să văd atâtea paiete în dulapul unui băiat, în special în cel al lui Jungkook!

Iau de acolo un tricou cu mâneci destul de largi, bineînțeles, negru.

De ce are mânecile atât de largi și lungi? Oh da, își ascunde brațul cu tatuaje.

Stai! Nici eu nu i-am văzut brațul!

Chicotesc și pun tricoul la loc. Continui să mă plimb prin cameră până ajung la patul lui. Mă așez prima dată pe el, apoi mă întind și mă întorc pe partea cealaltă.

Aș putea să mă obișnuiesc din nou cu parfumul lui.

Îmi închid ochii, o liniște mormântală cuprinzându-mă. În alte cuvinte, ațipesc.

(Perspectiva lui Jungkook)

Opresc focul și pun ramenul pe masă. Urc la etaj pentru a ajunge la camera mea și bat la ușa.

"Mina?" o strig.

De ce nu îmi răspunde?

Bat un pic mai tare și de abia atunci aud un răspuns.

"Mhmhm..." spune.

Deschid ușa și râd când o văd dormind. Mă apropii de ea și mă las pe vine lângă pat.

Deși știu că trebuie să mănânce, nu vreau să o trezesc.

Îi mângâi parul iar ea se trezește încet.

"Ce ai gătit? Mână ta miroase a sos de roșii." mă face să râd.

"Haide! Trezirea!" spun iar ea chicotește.