"SBB: Painted in pink" - Jeon Jungkook; Volumul II

Capitolul 27

O bătaie în ușă iar toate trei ne uităm spre ea.

Îmi place prea mult contrastul de culori ales, alb cu o culoare caramel deschisă. Talentele lui Hayoon și Taehyung sunt înnăscute, se vede că ambii se pricep la ales decorul.

"Stai aici."  spune Jangmi.

"Sigur încearcă să intre din nou." completează Hayoon, așezând o șuviță ce stă puțin ieșită.

"E drăguț!" le spun fetelor iar Jangmi merge la ușă, deschizând-o foarte puțin, nici zece centimetri dacă sunt.

"Este cumva ora?" îi spune Jangmi celui de după ușă.

"Dar vreau doar să vorbesc cu ea." se aude vocea lui Jungkook.

Hayoon merge și ea la ușa iar eu ma ridic.

"Cinci minute." spune Hayoon ieșind după Jangmi.

Nu au închis ușa, dar nici el nu intră în cameră. Mă lipesc cu spatele de ușă iar el la fel, dar pe partea cealaltă.

"Cum te simți?" îl văd cum ține mâna pe partea mea de ușă, așteptând să îmi împletesc degetele cu ale lui și asta fac.

"Emoționată. Mi-e teamă că o să mă împiedic și o să cad." îl fac să râdă.

"O să fii bine. O să fie Songmin acolo." zâmbesc la auzul vorbelor lui.

"Tu cum te simți?" îl întreb și-i mângâi mâna.

"Sunt nerăbdător să te văd." zâmbesc.

"Nu mai este mult. Festivitatea începe în puțin timp." spun.

"Chiar zece minute." râde el când Hayoon și Jangmi apar la ușa iar mâinile noastre, nu vor, dar se despart.

El a plecat pentru a se pregăti așa cum și fetele m-au ajutat pe mine.

"Ultima privire!" spune Hayoon când ambele se pun în fața oglinzi pentru a veni și eu să mă uit în ea si să mă admir.

Într-adevăr, arăt splendid! Nu credeam că voi ajunge în ziua aceasta, mai ales cu Jungkook. Rochia albă de pe mine îmi vine perfect, este lungă,  nu este mulată pe corpul meu dar nici pompoasă. Este pur și simplu perfectă. Cocul aranjat de către fete în care este prins voalul lung până aproape de podea, la vreo jumătate de metru distanță.

Totul este perfect astăzi. Iar tot ce nu este, el le face să nu conteze. Îl iubesc, chiar îl iubesc.

Și acum este momentul în care inima vrea să sară din piept, dar pentru prima dată nu de frică, ci de emoție. Dar zâmbetul lui când ațintit asupra mea când vin spre el îmi dă curaj. Arată uimitor, într-un costul alb imaculat, doar reverul sacoului are culoarea caramel ului așa cum este totul decorat, inclusiv buchetul meu de flori ce-l țin în mână are flori de această culoare. Songmin este în stânga mea, îmi ține mâna. Jungkook a avut dreptate, Songmin are grijă de mine până ajung la el. Și fratele meu este îmbrăcat superb, la patru ace, într-un costum alb. Cumva, toată lumea este îmbrăcată în culori deschise.

Urc pe mica platformă, el îmi ține mâna iar totul parcă se transformă, parcă suntem doar noi, eu și el, nimeni altcineva la care să fim atenți. Puteam vedea în ochii lui cât de fericit este. Când își aude numele, rostește un scurt "Da!", iar eu îl urmez. Când persoana de lângă noi rostește ultimele cuvinte, Jungkook nu se poate abține și-mi lasă un sărut lung după ce mă apropie de el. Din orice parte, se aud aplauze iar noi ne lipim frunțile zâmbind larg preț de câteva clipe. Îl țin în brațe strâns și cu lacrimi de fericire în ochii, îi văd chipul într-o parte a mulțimii din fața mea.

Zâmbea, un chip mai angelic nu am mai văzut. Era îmbrăcat că și ceilalți, în alb, dar hainele lui erau unele obișnuite, comode. Față lui, totul la fel, părul lui negru, ochii strălucitori, iar zâmbetul, te calma complet.

Doar o clipă a trecut și Chanwoo nu mai era acolo. Ziua era una senină, doar puțini nori își făceau apariția. A plecat înapoi printre nori.

*

"Cine este gata?" spun tare și zâmbesc, un grup doar de fete se adună în spatele meu iar eu mă pregătesc să arunc buchetul cu flori în spate.

Jungkook se află în fața mea și mi zâmbește cât timp eu arunc în spate buchetul de flori. Vine lângă vine și mă uit cu atenție la cea care a prins buchetul.

"Este al meu! L-am prins!" spune tare Hayoon ridicând buchetul cât de sus poate iar restul fetelor de lângă ea, inclusiv eu, aplaud.

"Se pare că știm a cui nunta o organizăm următoarea!" spune Jungkook iar Taehyung apare lângă iubita lui ce ține buchetul în mână. "Dacă o sărută, o să-l pocnesc." și-atunci Taehyung o sărută pe Hayoon, eu râzând de față amuzantă a lui Jungkook.

În următoarele două ore, le-am mulțumit tuturor pentru prezența rămânând doar noi să ne urcăm în mașină și sa mergem acasă.

Sunt în fața lui și-mi tin pantofii în mână pentru că picioarele mele și așa sunt distruse.

"Ei, nu sunt chiar atât de obosit, tu?" mă face să râd când mă ridică și trece pragul cu mine.

Se uită la mine zâmbind și mă sărută cât de dulce a putut, dar tot nu mă lasă jos.

"Acum ești declarată complet a mea." îmi ia pantofii din mână și-i aruncă pe undeva apoi merge în camera noastră și închide ușa când eu las un râs.

Ce poate merge rău în perioada aceasta?
___________________________________________

Am revenit:)

Acest capitol îți lasă un gust dulce după ce-l citești.  Bine, în afară de ultima întrebare (:

Capitol necorectat