"Adica voi va stiti?" ma intreaba uimita.
"Candva... ne stiam" ii raspund.
"La fel si cu ceilalti membri?" ma intreaba iar eu dau aprobator din cap. "Dar ce s-a intamplat cu el? Pe ceilalti membri nu i-ai ocolit" imi spune.
"E o poveste lunga intre mine si Jungkook..." ii spun incet iar ea se uita la mine atent.
"Haide, astept sa imi povestesti! Stam aici si toata seara daca e nevoie!" imi spune iar eu chicotesc.
"Noi... Eu si Jungkook... ma rog, eu l-am iubit... nu stiu cat a facut el asta.." ii raspund.
"Deci, stai sa înțeleg. Voi ati fost impreuna?" ma intreaba.
"Ti-am spus ca e mai complicat... Da, am fost impreuna dar nu a fost ceva mare, practic am fost impreuna doar doua zile..." ii spun.
"Si teoretic cat ati fost?" ma intreaba.
"Am fost cei mai buni prieteni vreo zece luni..." ii raspund.
"Pai cei mai buni prieteni sau iubiti?" ma intreaba.
"Pai cei mai buni prieteni, dar ne comportam ca si cand eram mai mult... Dormeam unul cu celalalt in mare parte, stateam impreuna mereu... De obicei, toti ne spuneau ca suntem impreuna iar noi ii contraziceam" spun chicotind. "Dar gata cu povestirile! Hai sa mancam!" ii spun ridicandu-ma dar Jangmi ma impinge inapoi.
"Nu am terminat chiar deloc! Vreau sa stiu ce ti-a facut asa rau de nu mai vrei sa il vezi sau sa vorbesti cu el" imi spune iar eu oftez.
"Jangmi..." ii spun incercand sa o opresc dar in zadar.
"Astept" imi spune serios.
"El... Agh, e greu! In alea doua zile in care am fost impreuna oficial, mersesem in Daegu. Eu urma sa ma mut cu mama acolo deci sa rup practic relatia dar mama lui Jungkook i-a interzis sa mai tina legatura cu mine. Ma rog, astea sunt doar scuze. I-am spus ca vreau sa fiu a lui in seara aia..." ii spun si ma joc cu degetele.
"Oh, Doamne! Va-ti culcat impreuna!" incepe sa spuna fericita pe un ton mai ridicat. "A fost prima data la ambi, nu?" spune inca zambind.
"Nu e chiar asa... La mine era prima data, la el nu" ii spun.
"Ei nah! Asta nu conteaza, la tine da!!" spune inca fericita iar eu doar ii zambesc. "Si ce s-a intamplat?" ma intreaba devenind inapoi serioasa.
"A plecat... Cum a facut cu multe altele" spun.
"Adica vrei sa spui ca...?" spune uitandu-se la mine de zici ca a vazut o fantoma.
"Mhm. El chiar era popular, dar sa nu crezi ca a avut vreo relatie serioasa, adica probabil a avut de maxim cateva zile" ii spun.
"Vai Doamne! Daca eram in locul tau ca cea mai buna prietena si il bateam pentru ca facea asta" imi spune iar eu chicotesc.
"Nu mai era asa cand am intrat eu in viata lui, in primul rand. Iar in al doilea, e irezistibil. Daca o sa ai de gand vreodata sa ii spui ceva, doar uitandu-se in ochii tai, te face sa taci" ii spun.
"Mai vedem! Continua povestea" spune parca uitandu-se la o drama coreeana.
"Ma gandisem ca asta o sa faca si l-am intrebat daca e asa... si mi-a spus ca nu a lasat niciodata o fata singura cand avea nevoie de afecțiune... in afara de mine aparent" ii spun. "Eu nu stiu ce eram pentru el, nu eram om de m-a lasat singura fix cand aveam nevoie de el cel mai mult..." ii spun mai incet ultima parte.
"Stii ceva, mai bine ca nu l-ai bagat in seama. Adica el chiar merita asta" spune pe un ton mai amuzant dar eu doar dau incet aprobator din asta. "Off... Mai, nu fii trista, bine?" imi spune si ma ia in brate.
"E... coplesitor sa stiu ca era acolo... aceeasi persoana care mi-a facut asta... Ma gandisem sa ma opresc si la el si sa ii spun ca ma confunda sau ceva dar am spus sa nu..." ii spun.
"Hai sa nu mai vorbim de ziua aia! Spune-mi cum era in general" imi spune.
"Ce ti-as putea spune... Avea grija de mine mai mereu... desi ne mai certam din cand in cand, dar nu grav, era ca dintr-o poveste scos" ii spun iar ea imi zambeste cald.
"Care a fost prima voastra cearta?" ma intreaba.
"Cred ca dormise intr-o seara la mine iar a doua zi trebuia sa mergem la liceu. Era aproape 7 diminieata cred iar noi incepeam la 8 si a zis ca nu vrea sa auda de scoala pana la 8 fara 10 minute si nici mie nu voia sa imi dea drumul din brate. Eu am insistat pana l-am enervat si s-a ridicat din pat" ii povestesc iar ea rade.
"Ce relatie frumoasa" spune iar eu ii zambesc amuzata. "A avut vreodata ceva pe care il avea la fiecare cearta?" ma intreaba.
"Nu-i placea sa-l strigi "Jungkook" de nicio culoare! Cel putin nu ii placea cand il strigat eu asa si el era enervat" ii spun.
"Si cum iti zicea sa ii spui?" spune razand.
"Nu zicea niciodata! Zicea doar sa nu ii spun asa!" spun iar ea rade mai tare.
"Trebuia sa il strigi "iubitule", sa vezi cum reactioneaza!" spune ranjind in gluma.
"Sunt sigura de asta! Ce-ai mai?! Atunci abia eram cei mai buni prieteni, adica trecusera doar cateva luni de cand ne apropiaseram!" ii spun iar ea rade.
"Drame adolescentine!" spune inca razand.
"Gata, hai sa mancam!" ii spun.
"Bine, bine!" imi raspunde ea.
___________________________________________
Asta zici ca e racapitularea volumului 1:))
Purple you!💜
CITEȘTI
"SBB: Painted in pink" - Jeon Jungkook; Volumul II
FanfictionDupă câțiva ani... Ajunsă o scriitoare cunoscută, Mina devine redactor-șef și profesoară de literatura la un liceu din Seoul. Pe de altă parte, Jungkook a ajuns un idol cunoscut internațional, performând cu trupa din care face parte, BTS. Aceștia s...
