"SBB: Painted in pink" - Jeon Jungkook; Volumul II

Capitolul 9

          Un doctor iese din camera lui, spunându-ne că s-a trezit.

"Odihnă, e tot ce îi trebuie în perioada asta și clar nu are voie să se enerveze sau streseze. Puteți intra să îl vedeți dacă doriți. Sunt sigur că l-ar ajuta mult." spune doctorul iar Namjoon îi mulțumește.

          Băieții au început să intre în sală. Mă uit speriată la Taehyung iar acesta dă din cap aprobator că pot intra. Intru încet privindu-l cum vorbește cu băieții apoi se uită la mine parcă fața lui devenind mai senină.

"Mina." spune vrând să se ridice din pat dar îl opresc.

          Inima a început să-mi bată atât de tare! Mă uit la el venind-mi să plâng din nou și îl iau în brațe strâns, acesta luându-mă și el.

"Te rog spune ceva!" spune încet încât simt că mi se rupe sufletul.

"Nu am cuvinte..."  spun dar el pare să se bucure că doar am vorbit cu el. "Cum te simți?" continui pentru a îl face fericit.

"Perfect așa." mă strânge mai tare în brațe  apoi îmi dă drumul pentru a se întinde înapoi pe pat.

          Iau dat geaca pe care o avea pe el jos, brațul lui tatuat fiind la vedere din cauza tricoului. A trecut timpul pe lângă noi. Ne-am schimbat atât de mult ambii.

          Și Jangmi era în salon dar statea timidă într-un colț. Jungkook o vede fiind puțin confuz.

"Oh, uhm... Ea e Jangmi. Îți mai aduci aminte de ea?" spun dar el tot pare confuz. "Fata de la orfelinat, când am fost în... Daegu..." spun încet numele orașului meu natal, amintindu-mi de ce se întâmplase în zilele acelea dar el nu pare afectat de gândul acesta, ci zâmbește făcându-mă pe mine confuză.

"Îmi aduc aminte acum. Atât de mult timp a trecut?" se întreabă singur.

"Se pare că da..." îi răspund eu.

          Se așterne o liniște apăsătoare în salon.

"Eu și Jin mergem să vedem când o să poți fi externat." spune Namjoon și iese din cameră.

"Noi o să..." spune Hoseok dar nu continuă pentru că nu are idei.

"Noi doar o să ieșim afară." Yoongi si Hoseok ies rămânând doar eu, Jungkook, Jangmi și Jimin în cameră.

          M-am prins ce fac.

"Eu o să merg să-ți cumpăr o sticlă cu apă și ceva de mâncare." spune Jimin.

          Jangmi pare că nu știe ce să facă iar Jimin o salvează.

"Iar Jangmi o să vină cu mine, așa-i?" continuă el.

"Desigur!" spune ea repede iar ambi ies din cameră, eu uitându-mă după ea sperând că e un vis.

          Trebuie să găsesc și eu un motiv să plec!

"Ce mai faci?" spune el văzându-mă neliniștită.

"Eu?" spune direct fără să îmi dau seama, făcându-l să chicotească.

"Da, tu." spune.

          De ce mă agită atât de mult?

"Nu știu ce fac. Ți-am spus că nu am cuvinte." repet și evit să fac contact vizual cu el.