Messages from an anonymous {Vol. 1}

Ziua lui Dustin

     Ugh. Ce să fac? Mike va afla totul..

"Mike!" spun eu "Ăă...Dorothy..s-a zgâriat ieri ...când ...Mergem spre baie!" mint eu

"Așa de urât?" se miră el

"Haideţi . " spune Dustin "Am comandat pizza" zâmbeste el

     Mike coboară scările lăsând făina pe ele. Dorothy isi acopera mâna si coboara si ea scările .

"Era să o păţesc" imi soptește ea

      *Suna soneria*

"Mă duc eu sa deschid" spune Samantha

   Pizza sosise. Huh. Imi era o foame de lup.

      Mă așez pe scaun , lânga Dorothy, iar Samantha vine si ea , impreuna

cu (,) cutia de pizza.

***

   După pizza, eu si Dorothy am strâns masa, ducând farfuriile in chiuvetă.

"Mike e asa dragut când mănanca" spune Dorothy privind in zare

"Obsedată" murmur eu

"Tu cu Chris cum mai sunteţi?" intreaba ea punându-mi mâna pe umăr

"Eh...Nici eu nu mai stiu.." mă așez pe scaunul din bucătărie

     Dorothy imi pune un pahar cu suc si prin surprinderea mea , se luase curentul, si logic ca se facuse intuneric ! Nuuu! Mie imi este frică de intuneric. *Eu cu Dorothy ţipăm ca apucatele*

Minunat! Fix asta ne trebuia acum!

    Îi aud pe băiati râzând din sufragerie , iar eu cu Dorothy mergem incet spre ei , că nu se vedea nimic.

"Au!" spune Dorothy "Cred că m-am lovit de perete" râde singura de ea

   Nu se mai auzea nimic din sufragerie. Unde au dispărut cu toţii?

"Unde sunt cei - ?" cineva imi pune mâna la gură si mă ia pe sus

   Ăsta sigur e Chris !

Din perspectiva lui Dorothy :

     "Jessica!" spun eu "Mă asculţi ?"

   Mă uit in spatele meu si nu mai era. Ce naiba? Sunt singura aici? In intuneric?

    Dar unde sunt ceilalţi?

"Foarte amuzant" ţip eu " Stiu ca vreţi sa mă speriaţi. " tremur eu de frica "Dar nu o sa mearga cu mine, asa ca mai bine ieșiţi de unde sunteţi"

    Merg mai in faţă. Ah. Dustin are o casă așa mare .

     Mă lovesc de Mike ,care si el ii căuta pe ceilalti.

"Ugh. Mike m-ai speriat" ţip eu

"I-ai văzut pe ceilalti?" intreaba el

"Si eu tot pe ei ii caut." dau ochii peste cap

"De ce esti așa? " se miră el

"Așa cum?" imi pun mâinile in șolduri

  "Așa ...Rea!" spune el "Si îngânfată"

"Nu sunt!" urlu eu "Chiar sunt?" mă mir eu

"Da. Tu nu ai observat?" iși pune mâna prin păr "De câteva zile"

"Hai sa ii căutăm pe ceilalţi" schimb eu subiectul

    Mike mă urmează. Urcăm din nou scările . Totul era așa sinistru. Nu imi este frica! Nu imi este frica! Imi este foarte frică!