După ce m-a adus Mike in sfârsit in clasa începusem sa mă enervez! O sa ii zic două de nu se vede! E asa un nesimţit! Îmi aranjez părul si mă intorc cu faţa spre el. Mă pregăteam sa ii zic ceva,dar am rămas nemișcată si cu un zâmbet tâmp pe faţă. M-am blocat in ochii lui asa albastri si PERFECŢI ! Spune-i ceva! Nu te mai uita ca o tâmpă la el ! Ce am? De de nu ii zic că e un nesimţit? Stau ca tuta si mă uit la el,de parcă nu as mai fi văzut vreodată un băiat!
--Ce s-a întâmplat? întreaba Dustin
--N...ni..nimic! răspund eu
Doamne-ajută! A venit profa in clasă! M-am scos de data asta! Ora incepe ,iar eu nu mă pot concentra, din nou! Ce e cu mine? De ce sunt așa?
Omg,omg! Mike tocmai s-a uitat la mine! Nu mai roși atâta! O sa te creadă o nebună! Mă întorc repede cu faţa spre doamna că să nu observe că m-am înroșit! Eu am ochi doar pentru Chris...cred...
Ziua a decurs bine ! În afară de incidentul cu Mike,dar mă rog...
Mă pregăteam sa merg acasă,dar Mike mă opreste:
--Heii,s-a întâmplat ceva?
--Nu! De ce? *spun eu luându-mi ghiozdanul*
--Încă nu mi-ai zis de ce ai plâns...
--A fost un incident neplăcut,ok? răspund eu
--Mda...ok..
--L-ai văzut cumva pe Dustin?
--Nu! De ce? Îţi place de el? *spune el făcând o inimioară*
--Nu-i adevărat! Dar eu plec cu el de la școală!
--Siigur!
--Ești cumva gelos?
--Nu! Hai să ieșim afară ca suntem singurii rămași in clasă! spune el
Înainte să o iau spre casa mea vine banala întrebare de la Mike:
--Poate ieșim la un suc împreună cu Dustin si Samantha! Ce zici? Te bagi?
--Cred că da...dar cine e Samantha? întreb eu
--O colegă! O să vezi tu! *spune Mike*
Pare o idee bună! Chiar vreau
să-mi fac prieteni noi! O ieșire la un suc nu sună așa de rău!
Ajung în sfârșit acasă,unde îi văd pe mama si tata uitându-se la TV. Nu ii bag in seamă,si merg in camera mea. Mă schimb in hainele mele normale si mă apuc de teancul de teme.
Hmm...cât o fii x la pătrat?
După un sfert de oră,imi sună telefonul:
--Alo? răspund eu
--Jessie! În sfârsit mi-ai răspuns!
--Cine este la telefon?
--Eu,Chris!
Când i-am auzit numele îmi venea să plâng de bucurie si tristeţe,in același timp! Este Chris! De când nu am mai vorbit cu el?
--Chris! Ce faci? Ești în regulă? întreb eu
--Mda...tu ce faci?
--Bine..
--Cum e la noua școală? întreaba el
--E super! Am cunoscut un nou bă...*oprindu-mă brusc*
--Ce? Ce ai cunoscut?
--Ăă...Un nou ...Nu mai contează. *mint eu*
--Mi-e dor de vremurile când ne trimiteam mesaje...
--Da! Până când nu ai mai răspuns!*spun eu ironică*
--Am FOST PLECAT!*ţipa el*
--AȘA ȘI? M-AI LĂSAT BALTĂ! *ţip eu inapoi*
--TU NU ÎNŢELEGI! NU E AȘA DR UȘOR CUM PARE!
--DE CE NU E? HĂ? O SA ÎMI FAC UN NOU IUBIT SI GATA!
--Ce?! *spune el lăsând vocea mai joasă*
--Ai auzit bine! PA!
----------------END CALL---------------
M-am săturat! Iar am dat-o in bară dar nu imi pasă! Mai bine nu răspundeam! Mi-a umplut capul de nervi! Îmi vine să sparg telefonul in bucăţi! De ce e așa grea viaţa? De ce trebuia sa imi trimită mie mesaje? De ce nu altei fete?
*Ora 22 fix*
Cred că plâng de o oră! Am ditamai pachetul de șerveţele lângă pat! Ochii mei s-au făcut roșii de la atâta plâns!
Si habar nu am dacă plâng de fericire ,de tristeţe sau de ambele! Sunt confuză,ok?
Am primit 3 mesaje stupide:
Chris: "Noapte bună..."
Dustin: "Scuze că nu am putut să merg cu tine azi"
Mike: "Noapte bună,păpusă!"
Serios? Really? O să mã dau cu capul de pereţi! Sunt așa stresată! De ce eu ? De ce nu altă fată?
Pun capul pe pernă,si adorm ca prin minune ...
--------------------------
Hello,am venit si cu nextul. Sper sa vă placă. Îl făcusem de mai demult,dar s-a șters...La 20 voturi continui. ❤
YOU ARE READING
Messages from an anonymous {Vol. 1}
Teen FictionEA-O adolescentă cu o viaţă normală EL- Un anonim care se ascunde in spatele ecranului telefonului. Ce se întâmpla când ea primește mesaje de la el? Se vor îndrăgosti? Îl va vedea vreodată? Minciună. Trădare. Iubire. Prietenie.