Messages from an anonymous {Vol. 1}

*Chiulul *

Cineva bate la ușă.

"Ugh. Oare cine e chiar acum? " se plânge Dorothy

"Oh nu." isi pune Dustin mâinile in cap

"Ce s -a intamplat?" intreb curioasa

"Au venit ai mei " se uita Dustin speriat la noi

"CE NE FACEM?" spun eu

"Deschide o dată ușa" urlă parintii lui Dustin

"Um...Acum,mamă" zice Dustin
"Voi duceți-va repede in bucatarie si inchideti usa" arata Dustin cu degetul

*Din perspectiva lui Dustin*

Mă duc si le deschis ușa alor mei.

"Mamăă" mă prefac fericit " Si tatăă"

"Stai puțin..."spune mama "Tu nu trebuia sa fii la școală?" se uită ciudat la mine

"Mmm...Ba da...dar ...ăă" mă bâlbâi eu "Vorbim dupa ce va schimbati"

Parintii mei merg in camera lor sa se schimbe, in timp ce eu ii ajut pe "amicii mei de petrecere" sa iasă afara

"Paaa" șoptesc eu

" Paa. Ne vedem la scoala" spun ei la unison

*Din perspectiva Jessicăi*

Dustin ne găseste calea de scăpare, si pornim ceilalți spre scoala.

"Um..stiti." spune Dorothy "Cum mergem noi la scoala fara ghiozdan ?" se miră ea "si plus ca am si intârziat" isi prinde parul

"Da chiar!" spun eu "Noi mergem la scoala fără ghiozdan" imi dau una pe frunte "Suntem 'foaaaarte destepti'"

"Atunci haideți sa. ..chiulim" râde Samantha

"Da. Buna idee" aprobă Mike

"Um...nu stiu ce sa zic" spune Dorothy

"Haide. " spune Samantha "Bebelușa Dorothy vrea la mama?" face o voce de fetiță mică

"Si unde sa mergem , dacă tot vom chiulii? " intreaba Chris

"Haideți..um...La un restaurant ? " spune Dorothy

"Daaa. " raspunde Mike " Daca am avea bani" isi dă ochii peste cap

" Mda..." aprob eu

***

Până la urmă, ne-am hotărât cu toții să mergem...in parc. Da,știu, nu e prea "distractiv" , dar mna..dacă tot "chiuleam" ..Dorothy a ales sa mergem in parc
Sinceră sa fiu, nu era aproape nimeni. Era si logic. Toți erau la școală. Dar nuuu. Noi am chiulit, pentru ca asa a vrut d-șoara Samantha.
Oare ce face Dustin chiar acum ?

"Jessica" imi aud numele "La ce te gândești?" mă intreaba Mike

"Eh...nimic" spun eu incercând sa schimb subiectul "Ăm...unde sunt ceilalți?" murmur printre dinți

"Au plecat sa cumpere înghețată" zâmbeste Mike

Eu tocmai am visat cu ochii deschiși? Cum de nu i-am observat?
Chris a plecat fără mine. Cum sa facă asa ceva. Nu mă mai iubeste !!! Ok. Ăm...Cred ca exagerez putin. Nu! Este clar! Mă urăște ! Gata. Stop. Înceteaza. Esti prea ciudată.
Ce a fost asta? Tocmai m-am certat cu creierul meu?!

"Ăm..." se bâlbâie Mike "Până sa vină ei, mergem sa ne plimbăm?" spune cu un zâmbet larg

Ugh. Îi iubesc gropițele. Sunt asa drăguțe. Vreau si eu sa am.

"Desigur"

**

Mergem pe o potecă micuță din parc. Se simțea mirosul florilor si a pomilor infloriți . Totul era desprins ca dintr-un basm.
Mă așez pe iarbă, impreuna cu Mike si incepem sa povestim.

"Jessica?" mă intreaba el timid

"Um? Te ascult" zâmbesc

"Eu..." se bâlbâie el "Eu...Oh,doamne, este asa greu sa iti spun asta..." isi pune mâna in păr

"Imi poți zice orice" zâmbesc si il iau de mâna

Ok. Asta era un semn de prietenie,bine? Bine. Taci conștiință!

"Ei bine...Jessica" ofteaza el "Eu încă ...țin la tine" se uită in jos

"Of Mike" spun eu "E normal sa tinem unul la altul, doar suntem prieteni,nu?" zâmbesc eu

"Jessica! Nu întelegi!" spune pe un glas ciudat "Eu țin la tine...Mai mult decât ca o simplă prietena" evită el sa se uite in ochii mei

Ce sa fac? Eu nu vreau sa ii rănesc sentimentele. Eu...Am sentimente numai pentru Chris. Ce sa ii zic? Of...o sa se supere. Dar eu țin la el, doar ca la un prieten. Dar el...Înca mă mai iubeste. Bravo Jessica! Tu ai creai toate astea!

"Mike...Eu nu știu ce sa- "
Sunt oprită brusc de buzele lui Mike, care au fãcut contact cu ale mele.
Buzele sale erau fine si nu mă puteam desprinde din acel sãrut. Jessica. Ce tot faci? Termină. Nu pot . Îmi place ce fac in acest moment? Imi place sa il sărut? Cum rămâne cu "Doar prieteni" ? În loc sa mă opun, ba chiar fac mai rău , neoprind chestia asta .
Deodată imi apar in minte , imaginile când Mike a fost călcat de mașina , si incepuse să imi pară rau ca il dezamagesc si el chiar crede in mine. Mă desprind din sărut, si simt cum imi curg câteva lacrimi pe obraji
"Imi pare rău" șoptesc eu in fața lui Mike

Vroiam sa fug de atâta rușine ce imi era, dar la doi pași de noi, intorcându-mă cu spatele la Mike si vrând nespus de tare sa plec cât mai departe , il zăresc ....pe Chris .

---------
CITIȚI . pls

Hey...Stiu că de abia ma mai țineti minte . :)) .Dacă ati citit capitolul si nu stiti despre ce e vorba, atunci uitați-vă la capitolul dinainte de anunț. Îmi pare extreeeem de rău ca nu am mai postat. Viața mă urăște *lacrimă* .
Dar,nu vreau sa vă plictisesc cu povestea "vietii mele" .
Oky,doky. Dacă sunteti cuminți,pun si mâine un capitol. Stiu ca acesta nu este incredibil de lung, dar am incercat ,okay?
Eu ziceam să...*nu mă omorâți* sa termin oarecum cartea . ce ziceți? Astept raspuns in comentarii. Sau sa fac volumu 2 ....
Lucrez in continuare la trailer pentru aceasta carte, so yeeey. :)
Instagramul meu : raludrinceanu

Ah da, si daca nu ati apucat inca sa lasati intrebari pentru Q&A 2 puteti lăsa acum. :D
Mulțumesc!

Xoxo