Avionul

10.1K 983 17
                                    


    Nu-mi vine sa cred că fac asta...

Nu-mi vine sa cred că mă despart de Chris...

*Dragi pasageri ,avinul decolează în 30 de minute, ocupaţi-va locurile,vă rog* se aude vocea copilotului

     Mama se ridica de pe banca si mă ia de mâna :

-Hai dragă,nu vii? Decolează avionul fără noi! spune mama

-Mamăă...eu..nu pot...sa vin. *curgându-mi lacrimi pe obraji*

-Ce tot spui acolo?! Normal ca vii cu noi...Ce s-a întâmplat dintr-o dată? mă întreaba ea

- HAIDETI! Că porneste avinul fără noi. *urlă tata*

-Tu urcă-te ca venim si noi acum! ţipă mama

-Mamă. Urcă-te ! Eu nu vin! ţip eu

-Ba normal că vii! Nu o să te las singură aici! E un oraș de criminali! zice ea

-Și când plecai la muncă toata ziua,inclusiv noaptea, cum era? Hă?Atunci nu mai eram singură?*spun eu trăgându-mi nasul*

-Am zis ca vii cu noi!! *trăgându-ma de mână*

-NU! Eu am zis ca nu vin cu voi! Nu vreau sa mă mut la altă scoala! Nu vreau alţi colegi! Si mai ales eu nu mă desparte de Ch...*punându-mi mâna la gura repede*

-Ce? De cine nu te desparţi? Ai cumva un iubit? spune ea

-Nu. Normal că nu. Am zis ca nu vreau sa ma despart de colega mea ...Ch...Christina. *spun eu ușurata*

*15 minute până la decolarea avionului* se aude din nou vocea copilotului

-Pleaca avionul. Mișcă-te...că altfel o sa-ti mai vezi telefonul la 80 de ani. *urlă ea*

       Mă uit în stânga si în dreapta sa vad daca a venit cineva îmbracat în negru,adica Chris,sa mă salveze...dar,din păcate nu era nimeni...

           Mama mă ia de mână si mă conduce până la locul meu din avion.

Stăteam lânga o bătrânică care dormea.

               Mai erau 10 minute si avionul trebuia sa pornească. Mă uitam pe geam si îmi plângeam de milă...

       Mă pregăteam sa il sun pe Chris când deodată de aude :

       *Dragi pasageri,va rog sa închideţi telefoanele, ca să nu se întâmple ceva în timpul zborului* se auzi vocea copilotului

    Și gata! S-a dus si singura mea sansă de a fi salvată...de Chris.

    Începuse numărătoarea inversă:

"10,9,8,7....."

     Hei,v-as ruga pe cei care citiţi acest capitol să daţi si un vot,că nu scriu degeaba.
                                      Mulţumesc.

   





Messages from an anonymous {Vol. 1}Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum