Îmi deschid încet ochii ,intrându-mi lumina soarelui in ochi.
Sunt in camera mea? Cum am ajuns aici?
Am încercat să mă ridic ,dar aveam răni peste tot.
--Te-ai trezit? se aude o voce din spatele meu
--Chris...*spun eu*
--Ești bine?
--Unde m-ai găsit?
--Adormisei lângă un copac de la 2 km de la casa mea. *râde el*
--Ai auzit ce s-a întâmplat,nu? *spun curgându-mi o lacrimă pe obraz*
--Nu a fost vina ta!
--Ba da! Eu am cauzat totul! Este numai din vina mea!
--Te rog,nu spune asta!
--L-am omorât pe Mike...Stiai nu? spun eu
--Era Mike?! Chiar nu știam...
--Acum știi! *spun ţinându-mă de cap*
Se făcuse o liniște totală. Eu tușeam din 3 in 3 minute ,iar Chris mi-a adus un ceai de mentă.
--Cred că am răcit! *spun eu tușind*
--Oare? *râde el*
--Putem să mergem la Mike la spital?
--Nu...
--Ce ? De ce? Vreau să văd dacă este bine...*spun eu*
--Eu rămân in mașină ,bine? *oftat*
****
Ajunși acolo, ies afară din mașina, Chris rămânând in ea si intru in spital. Întreb asistenta in ce cameră de află pacientul cu numele Mike .
Camera 345 ! Ok! Sunt pregătita...Cred...
Bat la ușă si intru:
--Ce s-a întâmplat d-șoara? mă intreaba asistenta
--Am venit să vizitez pacientul...*spun eu*
Asistenta îmi face semn să intru .
--Este in comă! *spune ea*
--În comã...?
--Vă las doar 5 minute să vă uitaţi la el...*spune ea ieșind pe ușă*
Merg mai aproape de el ,si mă așez pe scaun.
Imaginea cu mașina nu îmi lasă mintea in pace. Mike a vrut doar să mă salveze,dar a sfârșit rămânând in comă!
Îl privesc cum zace,pe patul de spital respirând intr-un tub...
Lacrimile își fac apariţia pe obrajii mei...Viaţa mea e o harababură totală!
--Mulţumesc Mike! *îi spun ieșind din camera sa de spital si după mine intrând asistenta*
Merg încet inapoi in mașina lui Chris ,si mă așez pe scaunul de lângă șofer nespunând nimic.
--S-a întâmplat ceva? întreaba Chris
--Nu..*mint eu*
--Nu mă mai minţi!
--Plecăm de aici?! întreb eu
Pornește motorul mașinii si pornim înapoi spre casa lui.
Privesc pe geamul mașinii in zare si mă gândesc prin câte peripeţii am trecut..Și sunt doar o adolescentă!
***
Ajunși acasă la el ,îmi deschide portiera mașinii si intru in casă.
Mă așez pe canapea si oftez.
--Îmi zici si mie ce s-a întâmplat acolo? întreaba el
--Nimic...
--De ce nu îmi spui si mie?
--De aia! murmur eu
--De ce eu trebuie să fiu mereu dat la o parte? ţipă el
--Nu te mai băga atâta! Bine?
--Dacă nu eram eu ,tu rămâneai si acum in pădure! Îţi dai seama ,nu? urlă el
--Așa și? Sunt datoare cu ceva?
--Oare? spune el
Plec din casă,ieșind pe ușă si trântind-o.
Chris vine după mine:
--Unde ai de gând să pleci? urlă el
--Departe de tine,in orice caz! urlu inapoi
Merg mai departe ,nebăgândul in seamă, dar mă oprește:
--Nu pleci nicăieri,bine? Îmi cer scuze...*spune el*
--Acum ţi-ai dat seama că m-ai rănit cu ce mi-ai spus?
Nici nu mi-am dat seama că au inceput să imi curgă lacrimi pe obraji:
--Plângi? intreaba el
--Nu...Mi-a intrat o muscă in ochi...*mint eu*
--Hai inapoi ,bine?
Ok! Mi-am dat seama că sunt rea,dar nici chiar așa! Dau din cap aprobător si plecăm inapoi la el acasă.
*Ora 20:00*
După un duș fierbinte,mă pun la TV,in sufragerie, cu Chris.
--Am adus popcorn! *spune el*
--Ne uităm la un film pe DVD? intreb eu
--Da! Ce zici de "Jessable" ! E un film de groază...
--Nu imi plac cele de groaza...
--Dacă iţi este frică,poţi să mă iei in braţe...nu mă deranjează! *spune făcându-mi cu ochiul*
Îmi dau ochii peste cap si pun
CD-ul să ruleze!
Mă așez pe canapea si Chris se aruncă lângă mine!
***
Telefonul fix al lui Chris sună incredibil de tare. Mă ridic de pe canapea să văd cine sună. Ridic receptorul si răspund:
--Alo? spun eu
--Domnișoară Jessica?
--Da?
--Dvs. sunteţi prietena lui Mike?
--Da! De ce...? spun eu
--Să vă iau mai cu încetul...
--Zi o dată,femeie! urlu eu
--Pacientul cu numele Mike mai are doar 2 zile să trăiască...
Când am auzit aceste cuvinte,am scăpat ,am scăpat receptorul din mână, rămânând cu ochii pe pereţi. Mai are doar 2 zile de trăit?
----------
Gata cu nextul! Stiu că e scurt....
La 45 voturi pun nextul! ❤
Astept păreri!
YOU ARE READING
Messages from an anonymous {Vol. 1}
Teen FictionEA-O adolescentă cu o viaţă normală EL- Un anonim care se ascunde in spatele ecranului telefonului. Ce se întâmpla când ea primește mesaje de la el? Se vor îndrăgosti? Îl va vedea vreodată? Minciună. Trădare. Iubire. Prietenie.