Messages from an anonymous {Vol. 1}

Greșeala vieţii mele

       De ce mă simt așa bucuroasă că rămân aici? Ce e cu mine? Tocmai

l-am îmbrăţișat?  De ce i-am spus "te iubesc" ?

       Eu...eu...sunt confuză...

--Chris! spun eu

--Da?

--Pot vorbi cu mama la telefon?

--Mda...

 

     Îmi intinde telefonul lui, formez numărul mamei si aștept să răspundă.

"Mamă? " intereb eu

"Scumpo? Unde esti? "

"Eu...Sunt bine,ok?"

"Dar unde ești?"

"În siguranţă,in orice caz" spun uitându-ma la Chris

"Tu nu te juca cu mine! Spune-mi imediat unde esti!"

"Pa,mamă..."

"Să nu cumva să închi..."

-----------END CALL-----------

     Sper că nu am fost prea rea...Mă simt prea aiurea...

--Mă duc să iau puţin aer,bine? spun eu

--Mbine....*murmură Chris*

      Ies din casă,intr-o curte mare si plină cu flori colorate. Merg pe o potecă ducându-mă la gard ,unde am deschis poarta ieșind pe stradă să mă plimb.

       Merg gândindu-mă la ce mi s-a întâmplat astăzi. În sfârsit am reușit să îl cunosc pe Chris. Dar...Deocamdată nu e cine știe ce "relaţie" între noi doi. Nici măcar prieteni nu suntem ....cred..

      Mă uit lung in faţă ,mergând cu mâinile in buzunarul pantalonilor mei si pășind încet pe șosea.

    Nu m-ar deranja dacă m-ar călca chiar acum o mașină.Doar este ora 18:15. Ce poate fii așa rău in cuvântul "moarte" ? Pe mine ,cuvântul ăsta mă definește in acest moment.

       Claxonul mașinii sună din ce in ce mai tare,farurile se apropie din ce in ce mai mult de mine,mașina frânează cât poate de tare,dar nu mă dau de acolo. Îmi aștept sfărșitul să vină mai repede ...Dat totul parcă s-a oprit in loc când cineva mă împinge pe trotuar si mașina se izbește de ceva , lovind acel om care m-a salvat.

    Cine e acest om?

     Cad pe trotuar si mă uit in spatele meu să văd ce s-a întâmplat.

    Ridicându-mă de jos observ cum mașină era ruptă in mii de bucăţele,si prinsă într-un stâlp gros.

     Ce am putut să fac?! Eu am creat toate astea?

     Privirea îmi rămâne aţintită pe un băiat căzut in mijlocul străzii, stând într-o baltă de sânge.

    Prima dată am crezut că e Chris,deoarece el mă salva mereu,dar nu era el...

   Mă aproprii din ce in ce mai mult de acest băiat,si observ că era Mike?

    Mike?? El este? Ce am făcut?

El doar a vrut să-mi salveze viaţa!

Dar a sfârșit lovit de mașină? Eu am creat toate astea? 

    Eu ...am omorât un om?

  

--Mike! Trezește-te! *urlu eu la el*

 

    Chiar dacă 2% are șanse să trăiască,eu tot sper că se v-a întâmpla o minune.

    În jurul nostru se strânseseră o grămada de oameni care se mirau de ce s-a întâmplat.

    Unii au sunat la 112 si așteptau să sosească ambulanţa.

    Toţi se uitau spre mine cum plângeam si eram plină de sânge pe mâini .

   Ce am făcut eu? Am fugit. Da știu. Așa fac lașii! Dar nu aș suporta să îl văd pe Mike într-o ambulanţă..Numai din vina mea! Eu am creat toate astea!

     Mă îndepărtez din ce in ce mai mult de casa lui Chris!

    Telefonul îmi sună incredibil de tare ,apărând pe ecran numărul lui Chris.

   Îl arunc cât pot de tare,si fug mai departe. Pe lângă mine trecuse ambulanţa pentru Mike.

   

****

   Este ora 20:00 si eu m-am cam pierdut ,să zic asa. Eram roșie de sânge pe mâini ,deoarece l-am atins pe Mike încercând să il "trezesc" . Dar cred că totul a fost in zadar...

    Stăteam așezata lângă un copac,plângând si gândindu-ma la ce am făcut.  Stau nemișcata respirând greoi din cauza rănilor cauzate de gardul de care m-am lovit .

     Picături de ploaie încep să cadă pe corpul meu.

      Prea frig afară! Nu mai rezist . S-a dus Mike,mă duc și eu!

    Mă așez cu capul pe scoarţa copacului si aștept să mor de răceala la plămâni...

---------------

   Gata si cu nextul ăsta. Stiu că e cam scurtuţ ,dar postez acum că am timp.
      Aștept părerile voastre! ❤

      Deci....Continui? Sau nu vă place?