Douăzeci și patru

2 1 0
                                    

Am crezut mereu că am nevoie,
De cineva să mă țină de mână,
Ca să trec peste poduri,
Pe care le puteam construi și singură.

Și, când am învățat că sunt ok,
M-au criticat că nu am nevoie de ei,
Dar nu au înțeles că eu doar am realizat,
Cât de puternică sunt de fapt.

PoemisUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum