Oare ce-ar zice soldații din mormânt,
Dacă s-ar scula aflând,
C-am ajuns mai rău ca nicicând,
Și ei au murit degeaba pentru a nostru pământ?
Și-ar cere viața și timpul,
Că și-au dat sufletul în foc și în salvă de tun,
Gloanțele și săbiile le-ar trimite înapoi,
Ar refuza să mai moară pentru noi.
Ne-ar acuza cu glasuri agonizante,
"Pentru ce sunteți lași și vă vindeți pe voi?"
Când noi am luptat până la sânge,
Și n-am mai trăit, ca să trăiți voi?
Ce-am mai putea a le răspunde?
Că nu stăm drepți și nu ne apărăm propriul ogor,
În ce ape să ne mai spălăm caracterele mute,
Când ei le-au avut de aur și fier pe a lor?
