Am spart tot ce a mai rămas,
Oglinzi, fotografii și pe mine,
De acum nu mai am reflexie,
Nu mai am un sine.
Ce m-a costat?
Un timp adunat,
Sau poate o viață-ntreagă,
Scursă într-un timp limitat.
Tot ce regret sunt anii,
Și sentimentele, și poate visele,
Ca și stelele, adunate-mi erau galaxiile,
Însă tu m-ai înnoptat.
