Evoluția sinelui este precum bucățile rupte din tine,
Pe care nu le mai vrei înapoi,
Oricât te ține amintirea legată de ele,
Le trimiți în abis cu plăcere.
Căci nu mai este tăcere,
Nu mai este plăcere,
În ceva ce te îngroapă de viu,
Și-ți produce durere.
