𝖱𝗈𝗒𝖺𝗅 𝖫𝗈𝗏𝖾 » 𝖧. 𝖧𝗒𝗎𝗇𝗃𝗂𝗇 ✓

༺ ①③ ༻

— Dacă eu vreau ca Momo să fie regina mea, atunci ea va fi regina mea.

Hyunjin în mare parte a timpului este o fire calmă și blândă care are nevoie de un motiv serios și extrem de temeinic pentru a se enerva, însă când avea unul nu voiai să stai în drumul furiei sale.

— Mamă, nu mă căsătoresc cu Tzuyu pentru că nu o iubesc! Nu simt nimic pentru ea! Așa că mă voi căsători cu cine îmi dictează inima și conștiința.

Îi strigă enervat pentru a putea să intre în palat liniștit, oprindu-se însă brusc în loc lângă umărul mamei lui atunci când aceasta i-a vorbit pe un ton jos.

— Dar dacă ea nu vrea?

— Într-un final va ceda, nu-ți face griji.

Replică cu încredere, aruncându-i reginei o ultimă privire înainte de a păși în interiorul călduros, femeia rămasă singură afară începând să își strângă pumnii fără să țină cont de durerea provocată de unghiile ce îi zgâriau amenințător pielea subțire.

— Momo, ce naiba ai făcut?! șoptește Regina Lee pe un ton înalt îndată ce bruneta a luat loc pe scaunul ei, Felix privind-o cu sprâncenele unite. Prințul Bangchan era la un pas să te invite la dans, iar tu l-ai ignorat de parcă nici măcar nu exista!

— De ce nu știam că intre sora mea și prietenul meu cel mai bun se întâmplă anumite chestii? vorbește și blondul în timp ce-și ridică o sprânceană, privirea fetei săgetându-l. Povestește, cum a reușit să te cucerească?

— Felix, ajunge! Între mine și Hyunjin nu există nici cea mai mică conexiune! Abia încep să-l cunosc mai bine..

— Îl cunosc, iar privirea pe care o are când se uită la tine îmi este străină, într-un mod bun adică.

Vorbește cu precizie, un mic zâmbet răsărind pe chipul lui în timp ce mama lor și-a bătut ironică palmele de parcă auzise o glumă.

— Nu-mi spune că te îndrăgostești de el, tocmai acum când ești la un pas de căsătoria cu Bangchan!?

— Și dacă mă îndrăgostesc de Hyunjin, mamă, mă veți obliga să îl uit și pe el?

Ridică tonul în timp ce se înalță în fața celor doi, dând cu privirea de șatenul ce tocmai ajunsese lângă ei și din nefericire auzise ultima frază a fetei, confuzia de pe chipul lui transformându-se în tristețe.

— Chan.. rostește vinovată, trecând printre cei doi membri ai familiei și prinzând brațul băiatului înainte ca acesta să se îndepărteze. Nu am avut intenția de a te răni cu vorbele mele, iartă-mă..

— Spune-mi drept, Momo, cine este norocosul care ți-a atras atenția? Cu cine vrei să îți construiești un regat numai al tău?

Bruneta și-a lăsat buzele să se întredeschidă în timp ce fusese pusă pe gânduri, privirea fugindu-i pe prințul care tocmai ce intrase pe ușă, al cărui parfum masculin rămăsese îmbibat pe pielea și rochia ei.

— Eu.. Eu nu știu, Chan..

Și-a retras mâna de pe brațul prințului îndată ce a făcut contact vizual cu ochii pierduți ai lui Hyunjin, însă nu a durat mult îndepărtarea căci Chan i-a prins mâna catifelată întra lui și a condus-o pe Momo în mijlocul încăperii sub privirea tuturor, invitând-o la un vals pe care nu îl putea refuza nici dacă voia.

— Te voi face să-ți dai seama, prințesă.

Chiar dacă își promisese să rănească reputația părinților ei de oricâte ori avea ocazia, nu-l putea răni în așa hal pe prințul șaten care nu avea niciun amestec în răul care îi fusese provocat, ci era doar un pion plasat de părinții ei pe tabla de șah.