𝖱𝗈𝗒𝖺𝗅 𝖫𝗈𝗏𝖾 » 𝖧. 𝖧𝗒𝗎𝗇𝗃𝗂𝗇 ✓

༺ ②③ ༻

— M-Minho..?

Șoptește tulburată urmând să se întoarcă brusc înspre ușă pentru a-l admira mai bine pe băiat, însă mare i-a fost mirarea când în loc de Minho apăruse Hyunjin, chipul acestuia devenind brusc confuz din cauza reacției fetei care parcă văzuse o fantomă.

— Momo? Te simți bine?

Întreabă prințul odată cu înaintarea lui către Momo, aceasta închizându-și stânjenită ochii pentru a da complet uitării ceea ce mintea ei i-a creat, buzele arcuindu-i-se într-un zâmbet pentru a-l asigura pe Hyunjin că se simte bine, neputând să înțeleagă ce se întâmplă cu ea astăzi..

— Sunt bine, doar că nu puteam să-mi deschei fermoarul și m-ai speriat..

Înțelegând ce s-a întâmplat, brunetul a aprobat înainte de a scoate un mic râset printre buze, apropiindu-se de prințesa lui și plasându-și o mână pe talia ei pentru a o îndemna să se întoarcă cu spatele la el, Momo conformându-se și lăsându-l să tragă în jos de fermoar până ce acesta a ajuns la nivelul mijlocului ei.

— Mersi.

Îi mulțumește vrând să să îndepărteze de el pentru a intra în baie întrucât simțea cum bretelele rochiei de mireasă mai aveau puțin și îi alunecau de pe umeri, însă Hyunjin nu i-a permis să plece, fiind prea fascinat de corsetul pe care l-a distins în jurul trupului lui Momo sub rochia albă și grea.

Fata s-a întors lent către el pentru a-și da seama de intențiile lui, analizându-i privirea care se plimba asupra fiecărei părticică de piele care i se arăta, făcând într-un final contact cu ochii lui plini de compasiune.

— Ah, Hwang Momo. expiră ușor băiatul, urmând să-și treacă limba umedă peste buze chiar sub privirea iubitei lui. Sună atât de bine.

Momo și-a menținut privirea pe mâna lui ce a urcat spre părul ei, mângâindu-l ușor și dându-l pe spate pentru a avea cale liberă la pielea fină a obrazului ei pe care a traversat-o lent, destinația finală fiind buzele pline ale prințesei.

— Te vei opri vreodată din a mă face să roșesc? decide bruneta să întrebe văzând cât de mult creștea dorința din ochii prințului, fiind fascinată de efectul pe care Hyunjin îl avea asupra ei.

— Niciodată. Dar tu te vei opri vreodată din a te gândi la Minho?

Întrebarea brunetului care nu își schimbase expresia facială neutră și calmă a făcut-o pe Momo să rămână fără glas în fața lui, deschizându-și ușor buzele întrucât nu știa ce să răspundă cu privire la prostia pe care o făcuse numai cu câteva minute în urmă.

Niciodată.

— Hyunjin.. Eu.. Nu știu ce a fost în capul meu! A fost din senin.. Nici măcar nu mă gândeam la el!

Încearcă să-i explice însă nu era singurul căruia voia să-i explice, voia să explice și pentru ea însăși de ce și l-a imaginat pe fostul iubit în locul soțului ei, Hyunjin putând să observe regretul și derutarea din vocea prințesei.

— Sper să nu se mai întâmple..

Atât este capabil brunetul să spună către fata care îl privea pierdută și vinovată pe un ton jos, vrând apoi să se îndepărteze de brunetă pentru a o lăsa să se schimbe singură, însă a venit rândul lui Momo să nu-i permită să plece.

— Nu vreau să fii supărat pe mine.. Promit că nu se va mai întâmpla! O să mă adaptez la noua mea viață și totul o să fie perfect..

Auzind vorbele fetei ce erau rostite de parcă s-ar supune unor cerințe doar pentru a-i face lui pe plac, Hyunjin și-a arcuit deranjat sprâncenele, urmând să ofteze după ce a realizat cum a făcut-o pe prințesă să se simtă.

— Momo, ai devenit regina mea pentru că vreau să te fac să-l uiți pe cel pe care l-ai iubit.. Nu mă aștept s-o faci atât de rapid pe cât vreau eu, însă te voi ajuta.

O asigură pe un ton liniștitor, urmând să-și așeze palma asupra mâinii prințesei care se plasase pe brațul lui pentru a nu-i permite să plece, ducând-o la nivelul buzelor și sărutând-o tandru.

Bruneta a mai făcut un pas înspre prinț astfel încât doar câțiva centimetri le mai despărțeau buzele, însă nu a îndrăznit să înceapă un sărut întrucât aștepta reacția lui Hyunjin, care nu ar fi putut să refuze orice i-ar fi cerut fata.

S-a apropiat și el eliminând astfel orice moleculă de aer ce le împiedica sărutul, unindu-și buzele cu ale lui în timp ce mâna băiatului a fugit pe spatele ei în zona unde rochia nu îi mai acoperea trupul, mai precis pe corsetul ei de culoarea pielii, începând să mângâie lent lateralul corsetului.

Fiori s-au transmis în tot corpul brunetei odată cu atingerea lui pe care nu o putea simți pe deplin din cauza grosimii materialului care îi strângea abdomenul, lipindu-și corpul de al prințului în timp ce și-a așezat palmele pe obrajii lui.

În liniștea etajului și a încăperii care era tulburată doar de micile sunete provocate de atingerea buzelor lor, cei doi au putut auzi tocurile lui Jennie ieșind pe hol, semn că aceasta deja se schimbase și urma să coboare din nou în locul unde toți îi așteptau.

Cu greu s-au despărțit din sărut, acum afundându-se în profunzimea abisului din ochii lor, moment întrerupt de băiatul care abia a hotărât să-și ia mâinile de pe corpul prințesei pentru a avea iar o tentativă de plecare, însă Momo a fost la fel de hotărâtă să nu-l lase să plece nici de data asta, de data asta mâna ei înfășurându-se gentil în jurul mâinii lui.

— Poți să rămâi dacă vrei..

Rostește subtil cu o ușoară tentă de roșu în obraji, fiind la fel de vrăjită de dorința din ochii prințului la fel cum era Hyunjin vrăjit de iubita lui.

— Hai s-o luăm ușor.

Replică zâmbitor, nevrând să pună prea multă presiune asupra proaspetei lui regine. Oricum știa că de acum încolo vor avea tot timpul din lume să facă doar ce vor ei, fără să se ascundă de cineva.

— Plus că n-ar fi o idee bună, seara încă nu a venit.

Continuă Hyunjin pe măsură ce zâmbetul i se mărea, simțind cum buricele degetelor lui încă tânjeau și după cel mai mic contact cu Momo, determinând-o pe fată să roșească și mai tare.

— Cum dorești. Ne vedem jos.

Prințul a aprobat și s-a îndurat să dea drumul mâinii brunetei pentru a începe să înainteze către ușa camerei, ieșind pe ea și urmând în continuare holul.

Rămasă singură, Momo și-a îndepărtat complet rochia lăsându-și astfel trupul grațios la iveală, păstrându-și corsetul în jurul corpului și îmbrăcând rochia de culoare albă ce se asorta cu costumul prințului.

După primul fel de mâncare și dansul mirilor, vor urma încă câteva ore de distracție plăcută urmând ca ziua la castelul regal Hwang să se încheie cu încoronarea lui Hyunjin și Felix ca regi ai regatelor, după care iarăși momente de voie bună și veselie împreună cu familia și prietenii apropiați.

În timp ce Hyunjin ajunsese în curte în locul în care părinții lui și cuplul proaspăt căsătorit vorbeau și socializau cu prietenii de familie, Momo încă aranja mici detalii privind aspectul ei în timp ce privirea pierdută îi se blocase pe fereastră, o tristețe enormă cuprinzând-o după plecarea prințului din încăpere.

Era conștientă că nu se mai gândise la Minho atât de mult încă de când Hyunjin a reușit să pătrundă în inima ei, și nu-și poate explica cum a reușit să fie la un pas să strice totul din cauza imaginației ei care a rămas blocată în trecut.

— A venit timpul să revin la realitate și să realizez că tu ai plecat pentru totdeauna.. Ți-am zis deja adio, iubitule. Oprește-te din a-mi invada mintea..

Șoptește fata încercând din răsputeri să-și abțină ochii din a vărsa lacrimi amare, Regina Hwang ce stătea pe hol chiar lângă ușă putând să audă vorbele ei.

— Niciodată nu e prea devreme pentru o revedere, dragă Momo.