𝖱𝗈𝗒𝖺𝗅 𝖫𝗈𝗏𝖾 » 𝖧. 𝖧𝗒𝗎𝗇𝗃𝗂𝗇 ✓

༺ ③⑨ ༻

Cei doi tineri și bătrâna așteptau nerăbdători vestea ce avea să fie comunicată de femeia ce se afla în camera alăturată, timp în care Momo își odihnea capul pe pieptul iubitului ei care se juca cu părul ei colorat.

Zgomotul provenit de la tălpicii femeii au atras atenția tuturor, bruneta îndreptându-și numaidecât poziția la vederea zâmbetului de pe chipul celei din fața lor.

— Felicitări, veți deveni părinți!

După rostirea veștii îmbucurătoare, prințesa și-a întors ochii plini de lacrimi înspre Minho, zâmbetul tremurându-i pe chip întrucât tocmai li s-a dat șansa să devină părinți și să crească împreună un mic îngeraș.

Chiar dacă știa că nu este copilul lui, era total exclus ca băiatul să se supere sau să refuze sarcina, trăgându-și iubita în brațele lui unde a strâns-o la piept, vestea că are șansa de a-i fi tată copilului femeii pe care o iubește, și mai ales de a-l considera al lui, făcându-i inima să tresară de bucurie.

Respirația îi devenise neregulată, lăsându-și lacrimile să i se rostogolească pe obraji și să aterizeze pe bluza șatenului care avea chipul afundat în părul ei.

— Felicitări!~

Începe să vorbească și doamna Min în timp ce îi desparte pe cei doi pentru a începe să le strângă obrajii de veselie, Momo începând să râdă în timp ce își ștergea lacrimile sub privirea liniștită a iubitului ei care era fericit oricând era ea fericită.

— Mina, mai târziu te așteptăm la cină! Trebuie să sărbătorim această veste! Voi avea grijă de acest prunc de parcă va fi propriul meu nepot!

— Cu siguranță voi veni!

Se aude răspuns din partea femeii cu păr cărunt, urmând ca aceasta să-i privească pe tineri cum se ridică de pe canapea pentru a se mai lua o dată în brațe, Minho începând să șteargă lacrimile de pe chipul brunetei cu ajutorul unei mâini.

— Puteți să vă duceți acasă, eu mai rămân două minute.

Le transmite doamna Min, șatenul aprobând și îndrumând-o pe prințesă să iasă prima pe ușa micuță a casei, după care i-a cuprins iar spatele cu o mână în drumul lor spre casa în care erau oaspeți.

— Nu-ți face griji, iubire. începe Momo pe un ton plâns, că doar nu-și putea controla lacrimile. După ce bebe se va naște, îți voi oferi un al doilea copil.

Minho nu și-a putut abține zâmbetul larg la auzul mărturisirii fetei, prinzându-i chipul în palmă pentru a plasa un sărut peste buzele ei.

— De-abia aștept să se nască bebe, și să-l creștem împreună. replică și el către Momo, determinând-o să-l privească surprinsă. Ce nume ai vrea să-i punem?

— Cam devreme ca să ne gândim la asta, nu crezi?

Surâde fata, veselia și zgomotul în care cei doi traversau lungimea drumul pentru a ajunge acasă atrăgând privirile tuturor sătenilor ce se aflau în jur, cuplul împletindu-și degetele mâinilor în timp ce și-au mutat privirile pline de fericire în față.

Și mai bine nu o făceau, căci toată voia bună și bucuria au dispărut odată cu vederea persoanelor ce se aflau la poarta vizavi de casa lor, și anume vecinele lor care deja au reușit să intre pe lista neagră a celor doi.

— Uite-o și pe prințesa satului!

Afirmă femeia ce avea vârsta necesară pentru a le fi mamă celor doi, dat fiind că prima dată când a văzut-o pe Momo pe acest tărâm a asemănăt-o cu o prințesă datorită frumuseții ei.