𝖱𝗈𝗒𝖺𝗅 𝖫𝗈𝗏𝖾 » 𝖧. 𝖧𝗒𝗎𝗇𝗃𝗂𝗇 ✓

༺ ③④ ༻

Atenția Reginei Lee a fost imediat captată de porțile mari de fier ce s-au deschis pentru a permite intrarea caleștii regale a familiei Hwang, ridicându-se de pe fotoliul pe care stătea și făcând semn unei menajere a palatului să-i cheme pe regii mici care își vedeau de treaba lor în grădina din spatele castelului.

A înaintat pe poteca de piatră până a ajuns în dreptul trăsurii care fusese oprită de vizitiu, acum Regii Lee privind înspre cei doi regi care coborâseră din caleașcă - și anume Hyunjin și mama lui.

Confuză de prezența doar a celor doi membri ai familiei, – ci și nu a fiicei sale –, regina a afișat un zâmbet întrebător înspre cele două expresii faciale care arătau doar emoții negative, fapt ce a îngrijorat-o.

— Ce vă aduce pe aici?

Privirea de gheață a lui Hyunjin a fugit pe cele două chipuri vesele care își făcuseră apariția de după colțul castelului, zâmbetele prezente pe fețele lui Jennie și Felix pierind când nu au putut s-o zărească nicăieri pe Momo.

— Hyunjin, Regină Hwang.. Unde e Momo?

Începe direct pistruiatul, analizând cu îngrijorare emoțiile pe care ochii lui Hyunjin le purtau.

— Momo nu e cu noi, Felix. Momo e în brațele lui Minho.

Vocea posomorâtă și plină de dezamăgire a brunetului a zgâriat urechile tuturor din jurul lui, grimase făcându-se prezente pe chipurile celor din familia Lee, mama celei al cărui nume fusese rostit izbucnind.

— Minho?! De unde a mai apărut Minho?

Strigă femeia neinformată care nu putea să înțeleagă încă tot ceea ce îi fusese comunicat prin doar câteva cuvinte, Hyunjin lăsându-și privirea în pământ întrucât nu-și putea privi mama în ochi în timp ce și-a lăsat gura să vorbească.

— Întreab-o pe mama.

Astea fiind spuse, regele cu păr brunet s-a îndepărtat de cercul format de toți oamenii pe care îi considera familie, Felix grăbindu-se numaidecât în urma lui în timp ce gura lui Jennie forma un O perfect în semn de șoc și dezamăgire.

Acum nimic nu mai stătea în calea privirii confuze a Reginei Lee care a săgetat-o ca un fulger pe Regina Hwang, femeia care l-a alungat cu mâinile ei pe băiatul menționat mai devreme încă încercând să înțeleagă ultima propoziție a ginerelui ei.

— Să te întreb pe tine? Ce legătură ai tu cu Lee Minho?

Jennie și-a ridicat și ea privirea nesigură în ochii speriați și vinovați ai reginei mai în vârstă de la care toată lumea aștepta o explicație, mama lui Hyunjin rămânând tăcută preț de câteva secunde în care a încercat să-și adune cuvintele.

— Răspunde.

O îndeamnă regina fără a ridica tonul, fiind tot mai curioasă să afle motivul pentru care Hyunjin a plecat așa din senin de lângă femeia care i-a dat viață.

— Soția lui însărcinată m-a rugat în genunchi să le ofer un job întrucât nu mai aveau venituri pentru a hrăni patru guri.

Minte aceasta cu nerușinare pe un ton serios, determinând cuta de pe chipul Reginei Lee să devină și mai proeminentă.

— Soția lui însărcinată? Îți imaginezi la câte sate depărtare l-am trimis pe piaza asta rea?! Cum de a ajuns din nou aici? Ce curaj a avut să se întoarcă?

După seria de vorbe dure ce au fost aruncate cu rapiditate, femeia a făcut o pauză pentru a procesa noile informații primite în timp ce a început să se plimbe ușor dintr-un loc în altul, urmând ca mintea ei să mai caute niște răspunsuri mai importante decât cele deja auzite.

— Iar tu i-ai angajat? L-ai angajat pe omul pe care m-am chinuit atât de tare să-l țin departe de fiica mea, și l-ai adus chiar sub nasul ei și al soțului ei! De ce ai făcut asta? Ce final te așteptai să aibă toată nebunia asta?!

Ridică tonul înspre cea care a continuat să se apere cu argumente care mai rău i-au enervat pe cei doi regi, Jennie preferând să plece din acea zonă tensionată în care se aruncau vorbe grele și să urmeze drumul pe care Felix și Hyunjin au plecat.

— Hyunjin, așteaptă!

Brunetul s-a oprit în loc când a auzit vocea prietenului său cel mai bun strigându-l, așteptând ca blondul să ajungă în dreptul lui pentru a-și fixa privirea în ochii lui mari.

— Felix, s-a întâmplat ceva ieri în lipsa mea?

Întreabă direct Hyunjin vrând cu toată ființa să afle dacă venirea prietenilor lui la castel nu a fost chiar întâmplătoare, pistruiatul privindu-l fix în ochi în timp ce gândurile i se amestecau continuu.

— Nu, Hyunjin, nu s-a întâmplat nimic.

Rostește cu credibilitate, determinându-l pe celălalt băiat să își treacă frustrat mâinile prin păr.

Deja vestea că persoana pe care o iubește l-a mințit, l-a distrus pe Hyunjin; iar Felix nu-și mai permitea ca brunetul să afle că și prietenul lui cel mai bun l-a mințit în legătură cu ceva extrem de important..

Însă după sentimentele pe care privirea lui Hyunjin le transmitea, părea că și-a crezut prietenul fără vreo ezitare, fapt ce l-a afectat pe blond și mai tare.

— Cât de prost am putut să fiu ca să cred că ea mă poate iubi, când în mintea ei este veșnic acel fiu de negustor?!

Se acuză singur neștiind că în interiorul celui din fața lui, și Felix se simțea printre responsabilii consecințelor provocate de acțiuniea săvârșită de Momo.

— Nu puteau să ajungă așa departe; eu mi-am trimis deja toate gărzile să-i caute în fiecare cotlon al tărâmului, mi-ar fi de ajutor dacă ai face și tu la fel.

Continuă Hyunjin să vorbească în timp ce își mută privirea pe blond pentru a aștepta o confirmare din partea acestuia, regele mai mic aprobând numaidecât.

— Îi voi trimite și îi vom găsi, nu-ți face griji.

Felix era nervos. Era nervos pe Momo, era nervos pe Minho. Era nervos pe modul în care sora lui l-a mințit privindu-l chiar în ochi că îl iubește pe Hyunjin, ajungând să-l părăsească chiar cu prima ocazie care i s-a arătat.

Era atât de dezamăgit și supărat de alegerea greșită făcută de Momo, și abia se abținea să nu explodeze în fața tuturor ca un uragan, gest pe care l-ar fi făcut și Hyunjin fără ezitare.

— Nu e vina ta, Hyunjin.. E vina ei. replică blondul cu privire la vorbele rostite de brunet mai devreme, Jennie ajungând în spatele lor.

— E vina mea că nu i-am putut ține în frâu dorințele ascunse, și că am crezut în "iubirea ei".

Mimează niște ghilimele în aer în timp ce tonul îi era ironic la fredonarea ultimelor două cuvinte, cei doi regi decizând să nu mai comenteze ceva ce l-ar fi rănit și mai tare pe Hyunjin.

Pe de cealaltă parte, Hyunjin se simțea gol, simțea cum o parte din el a fost furată și aruncată în negură. Se simțea trădat însă și vinovat întrucât nu a reușit s-o facă pe Momo să-l uite pe Minho.. Era neputincios momentan și tot ce mai rămânea de făcut era să aștepte vestea că oamenii lui i-au găsit pe cei doi fugari, după care va avea suficient timp să se gândească la următoarea lui acțiune.

Era nervos pe mama lui pentru că a acceptat ca acel băiat să se întoarcă în viețile lor, era nervos pe el însuși din o grămadă de motive, dar mai ales era dezamăgit de modul ales de soția lui pentru rezolvarea unei probleme.

Voia să se descarce chiar aici și chiar acum; voia să urle, să distrugă tot ce îl înconjura, să lase toată energia negativă și furia să îl elibereze, însă nu putea. Nu putea să-și verse amarul și supărarea în văzul tuturor, întrucât nu mai avea rost.

Momo deja îl trădase și fugise împreună cu amantul ei spre necunoscut, iar el îi va găsi oriunde s-ar afla. Îi va găsi și le va distruge toate visele exact așa cum bruneta i-a făcut lui.