𝖱𝗈𝗒𝖺𝗅 𝖫𝗈𝗏𝖾 » 𝖧. 𝖧𝗒𝗎𝗇𝗃𝗂𝗇 ✓

༺ ③③ ༻

Regele cu păr brunet și-a lăsat pleoapele să se deschidă pentru a-i permite să fixeze cu privirea ceasul agățat de perete care arăta puțin peste ora 8.

Surprins de cât a putut să doarmă a început să-și frece somnoros ochii pentru a vedea mai clar, întorcându-și capul în stânga acolo unde își lăsase aseară regina, însă nimeni nu se afla lângă el pe pat.

Crezând că ora la care se trezise este motivul pentru care fata nu se afla lângă el, s-a ridicat în șezut vrând să-și încalțe papucii de casă însă obiectul ce lucea în lumina provenită de afară, i-a atras atenția.

Și-a apropiat confuz trupul mai aproape de noptiera de lângă pat, acum putând să distingă inelul lui Momo plasat pe suprafața de lemn lucios, sprâncenele lui Hyunjin arcuindu-se.

Era prima dată când vede inelul altundeva în afară de degetul  inelar al lui Momo, fapt ce i-a provocat un ușor sentiment de nesiguranță și teamă.

Fără a se mai deranja să se schimbe de haine, a deschis ușa dormitorului și a pășit pe hol, urmându-l până ce a ajuns la sufrageria castelului unde părinții lui savurau în liniște paginile ziarului.

— Momo unde e?

Vorbele micului rege adormit au atras atenția celor doi regi, primind de la aceștia niște priviri confuze însoțite de cute proeminente.

— Unde să fie? Nu este sus?

— Nu, nu este. Credeam că deja a coborât..

Răspunde Hyunjin cu teamă în tonul folosit, înghițind în sec înainte de a-și duce ușor mâna la ceafă în încercarea găsirii unui răspuns la tot ce a procesat până acum.

— Nimeni nu a coborât, Hyunjin.

De data asta mama băiatului a rostit pe un ton cât se putea se serios și gânditor, urmând ca ambii regi să fie martorii fiului lor care s-a întors numaidecât pentru a părăsi castelul, Hyunjin grăbindu-se sub privirile curioase ale muncitorilor să ajungă la grajdul unde știa sigur că va găsi persoanele pe care le căuta.

— Minho!

Strigătul brunetului a răsunat în întreaga încăpere, determinându-l pe Changbin să tresară și să-și mute numaidecât privirea în pământ.

— Unde e Minho? întreabă Hyunjin în timp ce încă analiza locul, rămânând cu privirea blocată pe boxa goală unde obișnuia să stea calul lui Momo, adică Bonnie.

— Nu știu unde este, Rege Hyunjin..

— Unde este Bonnie? Unde sunt Momo și Minho?!

Strigă acesta frustrat, tocmai după rostirea tuturor numelor înțelegând ceea ce se întâmplase de fapt cât timp tot castelul a dormit, imaginea inelului abandonat al fetei apărându-i în minte.

— Doar nu au.. fugit?

Șoptește ultimul cuvânt marcat de toată situația care s-a întâmplat chiar sub nasul lui, Regina Hwang ajungând în spatele lui pentru a-și privi fiul cum se întoarce lent înspre ea.

— Ce s-a întâmplat, Hyunjin? întreabă femeia curioasă și nedumerită în același timp, analizând cum multiple emoții se combinau pe chipul fiului ei.

— Momo.. A fugit cu Minho..

Fredonarea veștii a determinat-o pe regină să-și deschidă gura de uimire, privind blocată înspre brunetul a cărui durere începuse să fie văzută la exterior exact așa cum era și în interiorul lui.

Sentimentul de vină a lovit-o imediat ca un ciocan, neputând să-și explice cum de planul ei a luat o așa întorsătură.. Tot ce a vrut a fost să îi despartă pe Momo și Hyunjin într-un mod cât mai puțin dureros posibil, însă niciodată nu s-ar fi gândit că acea prințesă naivă avea să comită o asemenea faptă compromițătoare..