𝐏𝐨𝐫𝐪𝐮𝐞 𝐧𝐨 𝐬𝐮𝐩𝐞 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐫𝐚𝐫

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝐈𝐈𝐈

•𝐂𝐑𝐈𝐒𝐓𝐈𝐀𝐍𝐎•

         
            "Cu alte cuvinte, l-am cunoscut când nu trebuia, Nona!" Posibil. Dar nu spusese nicidecum că regretă faptul că mă cunoscuse. Exact așa cum o făcuse în ziua când plecase. Mă simțeam ca un ticălos pentru faptul că am complotat cu Nona, pentru a-mi potolii gândurile ce și-o închipuiau pe ea la brațul unui newyorkez plin de bani. Chiar nu mi-o puteam închipuii că ajunsese precum sora sa, când ea avea cu adevărat planuri de viitor grandioase. Poate că de aceea nici nu m-am blamat atât de mult după ce am lăsat-o să treacă granița. Știam că lângă mine nu ar fi putut țintii atât de sus pe cât își propusese.

          Am prins sacul de box în palmele acoperite de mănușile fără degete, sprijinindu-mi fruntea umedă de suprafața ușor cauciucată. Tremuram din fiecare încheietură, simțind de parcă trupul mi-ar fi cedat în orice moment, dar nu mai avusesem așa noroc de prea mult timp. Astăzi nu aveam de gând să merg la ghetouri, tocmai de aceea îl trimisesem pe Emilio să aducă banii primiți după vânzarea mărfii.

          Tocurile subțiri ale Ellei începură să se audă pe podeaua sălii din subsol, blestemându-mi tot neamul din care mă trag când vârfurile pantofilor negri se iviră în raza mea vizuală. Doar nu putea și ea să rămână pironită în pragul ușii, pentru a mă aștepta. Brațele subțiri se strecurară în jurul tricoului meu umed, ce puteam paria că duhnea a sudoare, dar brunetei părea că nu-i pasă.

         — În ultima vreme nu pari în apele tale, ești în regulă?

         Și cât mă mai străduiam să mă abțin să-i dau cu filt, pur și simplu nu mă simțeam în stare să port o discuție cu ea. Iar faptul că îi simțeam sânii lipiți de spatele meu, mă distrăgeau maxim de la gândurile mele.

         — Cum se mai simte Kyson? întreb ignorându-i complet propria întrebare.

         — Încă are temperatură, doctorul a spus că ar trebuii să se simtă mai bine dacă își continuă tratamentul. șopti dezlipindu-se de mine, putând parcă în sfârșit să respir cum trebuia. Ky nu se simte bine de două săptămâni de când a venit Kimberley, crezi că i-ar fi putut face ea ceva?

         — Aberezi, Ella!

         — Spui asta pentru că încă o iubești?

         M-am rotit pe călcâie, privind-o sfidător pe bruneta ce își încrucișă brațele la piept. Era absurd să cred că Kim i-ar face vreun rău unuia dintre copii săi, pe când gelozia Ellei, ce apărea în fiecare an la vizitele surorii sale îmi puteau da de bănuit...

         — Este cea care mi-a adus copii pe lume. Și cea care m-a iubit încă de când nu aveam bani de o apă plată. adaug pentru mine, văzându-i ochii sticlind a lacrimi.

          — Deci este adevărat, încă o iubești pe Kimberley, după cinci ani!

          — Și dacă aș iubi-o, tu nu ai avea nimic de comentat pentru că ai știut de la început la ce te înhami. Iar dacă descopăr că tu ai de aface cu starea lui Kyson, ai încurcat-o rău de tot, Ella Zepeda! scuip printre dinți deja sătul de tot circul ăsta ieftin.

          — Vreau să divorțăm, eu nu sunt păpușa ta! i-am auzit strigătul în timp ce mă îndepărtam de ea.