𝐏𝐨𝐫𝐪𝐮𝐞 𝐧𝐨 𝐬𝐮𝐩𝐞 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐫𝐚𝐫

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝐕𝐈

•𝐂𝐑𝐈𝐒𝐓𝐈𝐀𝐍𝐎•

Dragă doamnă doctor Smith,

Sunt atât de mândru de tot ce ai realizat, blondo! Ai o familie frumoasă alături și să nu mai vorbesc despre frumoasă rază de soare. Ai o fetiță superbă și chiar dacă urăsc să o recunosc, pare a-i semăna mult lui Olivier. Nu cred că va fi prea fericit să vadă scrisoarea asta, dar presupun că nici nu ți-o voi trimite prea curând.

Știi, chiar mă gândesc serios să-mi trimit copii cât mai departe de Mexic, cu mama lor. Ella vrea să divorțeze, iar eu în momentul de față consider că Kimberley ar fi cea mai potrivită pentru acest lucru. Băieții sunt încă destul de mici și nu aș vrea să-i afecteze cu ceva acțiunile mele, chit că îi voi vedea din ce în ce mai rar.

Kaden. Primul meu băiat și de asemenea cel a cărui mamă m-a făcut să realizez cât de ușor poți pierde persoana iubită. Oare așa se simțea și Olivier în acele șase luni în care ați fost certați? Pentru că se simte groaznic, blondo. De-a dreptul îngrozitor. Și ea pare că mai vine ocazional pentru a-și vedea doar copii, nu pentru a mă vedea.

Niciodată nu m-am gândit că voi ajunge în situația în care să tânjesc după un alt suflet. Singurul ce-l poate alina pe al meu. Dar mi-o merit, dacă am crezut că ea se va întoarce la mine când va afla că vreau să mă însor cu Ella. Eu chiar crezusem că nu o va lăsa sufletul să-l lase pe Den în grija Nonei. Iar când am aflat că ea chiar a trecut granița și nu se mai întoarce, m-a lăsat fără jumătate de inimă. Ai simțit cum este să ți se sfâșie inima în două, blondo?

E și mai groaznic decât atunci când îmi povesteai despre fratele tău care îți mânca tot fisticul. Deși poate la un moment dat, am trăit-o și eu pe pielea mea, doar că eu nu aveam prea multă mâncare cu zilele. Alt sentiment la fel de groaznic.

Dar tu frumoasă rază de soare, ți-ai ales un alt drum mai luminos și nicidecum plin de carii și ghimpi. Și nu te condamn pentru asta, pentru că, până la urmă cu mine nu ai fi avut fetița frumoasă după care tânjeai încă de când apăruse nepoata lui Nate.

Te-ai gândit vreodată că poate, dacă eu nu aș fi existat, tu nu i-ai mai fi povestit Mikaelei despre acel sărut cu Olivier. Că dacă nu aș fi fost eu într-atât de prăjit, poate că nu ne mai băteam, iar pe Arias nu-l mai aducea Taylor acasă la voi? De unde știu eu toate acestea, când eu eram inconștient? Ei bine, tot Nate care m-a plasat pe mâinile ușoare ale mamei tale mi-a povestit tot. Chiar dacă nu era sigur că sunt treaz sau nu, dar când îți auzisem numele, parcă atenția mea își revenise. Amuzant, foarte amuzant.

Mi-aș dori să nu fi fost atât de dușmănos cu Arias, poate am fi rămas prieteni și poate nu mai eram la a patra coală de hârtie aruncată. Dar pur și simplu nu am cui spune toate regretele astea cu voce tare de teamă că ar fi folosite împotriva mea cândva. Poate chiar ți-o voi trimite sau poate o voi arde ca pe celalalte cincizeci pe care nu mi-am găsit cuvintele potrivite pentru a fi mulțumit.

Pixul îmi alunecă pe coala de hartie albă atât de repede încât nu putusem să realizez când reușisem să scriu atâtea cuvinte fără să-i dau foc foii. Probabil ăsta era un nou record pentru mine. Am lăsat să-mi alunce dintre degete instrumentul de scris, privind cu jind spre ușa din lemn masiv ce mă despărțea de holul pe care era dormitorul băieților și cel al lui Kim.

Știam că Nona avea grijă de Den și Ky, Ella fiind deja plecată de două nopți din conac. În dimineața aceea nu primisem divorțul. Șocant, nu? Dar în schimb ea își luase tălpășița, iar contul bancar - în continuare - îi era înghețat. Nu părăsise țara, nici măcar orașul, iar lucrul ăsta nu știam cât de mult trebuia să mă îngrijoreze...

Mașina lui Emilio plecase cu Kim în urmă cu două ore, mirându-mă că cel dintâi acceptase să facă pe șoferul pentru ea. Kimberley nu voia să-mi vorbească. Ce făcusem greșit? Mereu făceam eu ceva greșit, orice, oricât de mic ar fi. Doar eram expert în a eșua în fața ei, iar asta devenea al naibii de frustrant uneori. Dar oare până când aveau să mă mai suporte cei din jurul meu?

Kim fusese prima care m-a părăsit, dar care în același timp se întoarcea în fiecare an de ziua picilor. Doar pentru ei. Eu deveneam pe fiecare an trecut din ce în ce mai invizibil. Ella era geloasă și ca la fiecare vizită a surorii sale, de obicei în ultimele zile, găsea un motiv pentru a părăsi conacul, pentru periferie. Den și Ky erau prea micuți pentru a mă judeca sau părăsi. Yolanda și Nona ar fi rămas cu mine aici și de știau că ar fi incendiat conacul. Iar Emilio prinsese prea mult drag de Yo pentru a mai pleca.

Cât de singur puteai să te simți când persoana iubită nu îți mai împărtășește sentimentul. Ce triste sunt privirile și îmbrățișările când îi cunoști fiecare centimetru al trupului. Tenul ca de porțelan, privirea tăciunie, părul precum abanosul. Umerii micuți și slabi ce scot în evidență clavicula, sânii mici și ușor lăsați din pricina alăptatului, alunița de deasupra buricului. Șoldurile rotunde, fundul și pulpele brăzdate de vergeturi ce abia se simțeau la atingere și picioarele destul de lungi. Toate îmi rămăseseră adânc întipărite în minte încă de acum doi ani. Era și va fi o femeie a dracului de frumoasă pe lângă trupul de păpușă pe care încerca sora sa să-l mențină din răsputeri.

Kimberley și Ella nu aveau același stil de viață sau mentalitate. Una fusese crescută să devină o păpușă frumoasă la brațul unui bărbat, iar cealaltă a fost crescută să simtă și să trăiască emoțiile așa cum sunt ele. Iar dacă aș fi avut o fiică, niciodată nu ar fi ajuns să crească lângă cea crescută să devină o târfuliță. Ci de Kim. Ea ar fi fost mereu prima mea obțiune.

Și regretam faptul că nu am ales-o pe ea chiar și în ziua în carea ar fi trebuit să mă însor. Când încă nu era prea târziu să renunț la toate porcăriile în care mă implicasem cu Emilio. Când încă mu era prea târziu să o pierd pe ea...

După ce am părăsit biroul, m-am surprins ascultând la ușa veciă, cea după care Nona avea grijă să-i adoarmă pe Den și Ky. Aș fi vrut să intru să-i privesc dormind în jurul Nonei, aceasta așteptându-i să se trezeacă, cel mai probabil citind. Dar cel mai probabil aș fi fost certat de bătrână din pricina zgomotului provocat de ușă. Resemnându-mă doar la a-mi sprijini fruntea de suprafța dură a ușii.

- Crezi că Ella se mai întoarce de data asta? aud șoapta surorii mele, ce mă făcu să zâmbesc.

- Mereu s-a întors. Crezi că se poate obișnui vreodată cu sărăcia din periferii? Oare Kimberley mă va ierta vreodată?

- Vrei răspus la vreuna dintre întrebări sau le cunoști deja? surâde aceasta trăgându-mă de lângă ușă.

- Minte-mă în legătură cu una ditre ele și lasă-mă să ghicesc.

- Întâi să-ți facem o cafea, și eventual, după aceea să mergi să dormi. Cearcănele acelea nu arată prea bine...

****
Ăsta este cel mai mic capitol de aici, dar nu vreau să stric surpiriza următorului:))