ғɪᴠᴇ sᴇᴄᴏɴᴅs ᴀɴᴅ ᴀ ᴋɪssʸᵒᵒⁿˢᵉᵒᵏ [✔]

Chapter 2

𝙅𝙪𝙣𝙜 𝙃𝙤𝙨𝙚𝙤𝙠

     — A venit din nou! aud o voce feminină în spatele meu. Îmi ridic privirea spre ușă, văzându-te pe tine.

     Știam deja despre cine vorbea blonda din spatele meu. Mereu ești tu.

     Min Yoongi. Ești alături de Jimin, prietenul tău cel mai bun. De unde știu? Jimin se lauda cu tine mereu.

     M-am obișnuit cu tine în sala numărul patru, în fiecare zi de Luni, Marți și Miercuri.

     Arăți ca un motan drăguț.

     Arăți rece și dur, de parcă tu nu ești un om. De parcă tu nu ai o inimă caldă în piept.

     Imi place părul tău lung. L-ai lăsat puțin mai lung și este dureros că nu-l pot atinge.

     Pun pariu că se simte bine.

     Îmi dai emoții de fiecare dată când te văd aici, în singurul meu loc unde pot să visez.

     Când îți simt privirea pe mine, inima mea ar putea ieși din piept și venind spre tine. Ar veni la tine să-ți urle cât de mult te iubește.

     Inima mea ți-ar urla în față că bate datorită ție.

     Inima mea ți-ar sări în brațe și nu ar mai pleca niciodată de-acolo.

     Dar inima mea nu pleacă. Este imposibil să vină în brațele tale.

     De ce vii mereu aici? De ce nu pleci după ce îl lași pe Jimin?

     Ce vrei să faci? Ce încerci să faci?

     De ce ești așa frumos, Min Yoongi?