ғɪᴠᴇ sᴇᴄᴏɴᴅs ᴀɴᴅ ᴀ ᴋɪssʸᵒᵒⁿˢᵉᵒᵏ [✔]

Chapter 20

𝙅𝙪𝙣𝙜 𝙃𝙤𝙨𝙚𝙤𝙠

      — Din cauza ta am rămas fără mâncare.

    Mă uit la tine și chicotesc amuzat. Ți-ai întors spatele către mine, ignorându-mă. Dar eu mă apropii ușor de urechea ta, lăsând mici sărutări pe lobul urechii, apoi coborând spre gât. Ți-ai închis ochii strânși, respirând scadent și mișcându-ți capul în așa fel încât să am permisiunea spre gâtul și pieptul tău frumos.

     — Credeam că îți ajung doar eu, răspund bosumflat, revenind asupra buzelor tale frumoase și dulci.

     Îți deschizi ochii frumoși și mă privești. Mă simt vrăjit de către ei, de către constelația care se află în ei.

      — Neh, de tine nu mă pot sătura niciodată.

      Îmi săruți vârful nasului, apoi îmi săruți pleoapele, coborând spre buze, mușcându-mă de buză. Nu mă pot abține, altfel că un geamăt iese înfundat din gura mea, iar tu rânjești în sărut.

     Îți duci o mână la ceafa mea, iar cu cealaltă pe obrazul stâng. Mă săruți în colțul gurii, eu devenind nemulțumit de gestul tău.

     — Trebuie să ne ridicăm, iubitule..., mă împingi pe partea goală a patului rămânând bosumflat.

     — Mhm, credeam că iubești să stai în pat, mormăi, ridicându-mă cu greu din pat și luându-mi tricoul de pe jos. îl îmbrac repede, așezându-l mai bine pe mine.

    — Sper că nu rămâi așa, te uiți lung la mine, coborând privirea pe picioarele mele goale.

     Ridic din umeri, trecând cu mâna prin păr și așezându-l să stea locului.

     — Nu-s gol, pisoi.

     — Nu, nu ești gol, dar dacă vine cineva și te vede doar în tricou și boxerii?

     Te apleci după pantalonii mei, luându-i în mână ta și venind spre mine cu ei.

     — Ori îi iei tu acum, ori ți-i dau eu.

     Rânjesc și îi iau din mână ta pentru a-i arunca înapoi pe podeaua rece.

    — Sunt îndrăgostit, nu prost, zic și trec pe lângă tine, lăsându-te uimit.

     Te rog să nu devii gelos.

     Te rog să arunci gelozia la gunoi.