ғɪᴠᴇ sᴇᴄᴏɴᴅs ᴀɴᴅ ᴀ ᴋɪssʸᵒᵒⁿˢᵉᵒᵏ [✔]

Chapter 7

𝙈𝙞𝙣 𝙔𝙤𝙤𝙣𝙜𝙞

     — Te duc eu acasă.

     Te privesc, tu mă privești. Ești serios. Afară a început să plouă. Vântul bate ușor iar oamenii fug. Se ascund de vremea urâtă de afară.

     Oare suferă și ea? Pentru că, așa mă simt eu acum. Sufletul meu plânge disperat. Urlă după tine, iubire.

     Pot să-ți spun iubire?

     Îi saluți pe toți, apoi ieși din cafenea. Eu mi-am luat la revedere de la Jimin, apoi te-am urmat pe tine. Te-ai oprit la ieșire, așteptându-mă pe mine să vin lângă tine. Te-ai uitat cu coada ochiului la mine, apoi mi-ai întins mâna. Ți-am privit mâna uimit.

     — Dacă ne ținem de mână și alergăm la mașină, nu ne vom uda.

     Sunt fericit. Mă simt ca un copil mic care și-a primit acadeaua.

     Este real? Ești real?

      Te-am luat de mână și am început să alergăm prin ploaie.

     Vreau să urlu de fericire. Te ating, te țin de mână. Palma ta este moale și catifelată. Ce cremă folosești?

     Ai călcat într-o baltă, stropindu-ne pe amândoi. Mi-am mușcat buza de jos și te-am privit. Aveai pantalonii de trening uzi. De mine nu-mi pasă cum arăt.

     Îmi pasă de tine. Nu vreau să răcești, iubire.

     Iubesc sentimentul pe care mi-l stârnești atunci când mă strângi de mână.

     Se simte ireal.