ғɪᴠᴇ sᴇᴄᴏɴᴅs ᴀɴᴅ ᴀ ᴋɪssʸᵒᵒⁿˢᵉᵒᵏ [✔]

Chapter 17

𝙈𝙞𝙣 𝙔𝙤𝙤𝙣𝙜𝙞

     — N-nu mă părăsi și tu..., îmi spui printre suspine.

     Slăbesc îmbrățișarea, dându-mă cu un pas în spate, văzându-te cum privești în pământ și nu pe mine.

     îți prind bărbia, obligându-te să-ți ridici ochii frumoși dar îndurerați. Cu cealaltă mână mi-o îndrept spre obrazul tău drept, ștergând lacrima care coboară în jos.

     Ai vârful nasului roșu, iar ochii îți sunt oglinda sufletului tău. Pot privi prin ei, văzându-te pe tine cum te îneci în propia ta durere.

     Vreau să-ți fur toată durerea pe care o simți tu acum, doar să te văd fericit.

     Să te văd așa, slab și suferind, mă uicide. Mă ucide până în măduva oaselor. Mă seacă de puteri, mă face să mă simt neajutorat și neputincios față de durerea ta.

     La naiba, Jung Hoseok! Dacă trebuie să mor eu pentru că tu să zâmbești din nou, m-aș ucide fără regrete.

     — Nu plec nici dacă vrei asta, iubire.