ғɪᴠᴇ sᴇᴄᴏɴᴅs ᴀɴᴅ ᴀ ᴋɪssʸᵒᵒⁿˢᵉᵒᵏ [✔]

Chapter 5

𝙈𝙞𝙣 𝙔𝙤𝙤𝙣𝙜𝙞

     — Și, te vezi cu cineva? JungKook mă întreabă direct.

     — Da, răspund după câteva secunde. Privirea sa devine tristă, apoi își bea băutura în liniște.

     Nu. Nu mă văd cu nimeni. L-am mințit pentru că nu vreau să creadă că nu-s ocupat.

     Deși nu știi, Hoseok, sunt doar al tău. Pe vecie. Nu mă interesează alți bărbați. Mă interesezi doar tu.

     De ce nu ai văzut asta până acum? De ce nu vrei să-ți deschizi ochii frumoși, pentru a mă vedea pe mine?

     De ce mă eviți? Cu ce ți-am greșit eu, în afară că te ador?

     Că te... iubesc?

    Îmi pare rău, Hoseok. Nu sunt îndeajuns de bun pentru tine. Uită-te la mine, apoi uită-te la tine.

     Tu strălucești, eu mă sting.

     Tu zâmbești, eu nu știu cum s-o fac.

     Tu dansezi, eu privesc.

     Tu ești speranța dansului, eu... nu sunt nimic pentru nimeni.

     Tu ai mulți prieteni, eu îl am doar pe Jimin.

     Nu mă înțelege greșit, îl iubesc pe Jimin, este ca un frate pe care nu l-am avut niciodată până acum.

     Tu ai tot ce vrei, eu nu te am pe tine.

     De ce să fii văzut cu mine?

     Cu un eșec total?

     Cu cineva care nu te poate uita și care este gelos pe oricine te atinge, deși nu am nici un drept asupra ta.

      De ce?

     Te văd. Ești în fața mea. Soarele te sărută pe întregul chip care îți strălucește. Vorbești cu Euna, cică îți este colegă de clasă și face parte din grup. Îi zâmbești, vorbindu-i despre niște pași de dans.

     Apoi ți-ai întors privirea și am făcut contact vizual. Ți-ai ținut buzele întredeschise. Mi-ai analizat întregul corp.

     Mi s-a oprit respirația.

     Mi s-a oprit sângele în vene.

     Mi s-a oprit rațiunea.

     Mi s-a oprit gândurile.

     Mi s-a oprit inima.