Prolog
Perspectiva Autorului
Stowe,
Muntele Mansfield
August, 2021
Țipătul fetei s-a auzit printre stânci, în liniştea mormântală a naturii.
Imediat după asta, hohotul de râs al celor trei băieţi a făcut creaturile de prin jur să se ascundă printre copaci.
Ea a aruncat cu sticla de apă spre unul dintre ei.
— Unde sunt idioţii ăștia doi? Ideea era să ajungem la „Stânca Apusului" la nenorocitul de apus! A dat cu piciorul într-o piatră, începând iar să strige după Noah și Raj, care găsiseră o peşteră în timpul drumeţiei şi nu se putuseră abţine să nu intre acolo. Pentru că ce era mai interesant decât o peşteră dubioasă, în munți, fix înainte de căderea nopţii? Dementul de Raj intrase primul, Noah doar îl urmase ca să nu pară fricos în ochii ei.
Liam şi-a aprins o ţigară şi s-a aşezat cu fundul pe un bolovan.
— Calmează-te, Jess. Poate, cine ştie, găsesc diamante acolo şi unul dintre ei te cere în căsătorie după.
— Adică amândoi, vrei să spui! a comentat Oliver, întinzându-se pe iarba caldă. Sau poate fac vreun ritual sângeros acolo, ca să se hotărască odată care dintre ei o curtează pe Jess.
Liam a râs.
Jessica şi-a dat ochii peste cap. Era singură pe un munte, cu cinci băieţi, doi dintre ei erau înnebuniţi după ea şi toată lumea ştia asta deja. Era vina prietenelor ei idioate, pe care le apucase tocmai acum febra stomacală şi o rugaseră să urce cu nebunii ăştia până la Stânca Apusului, ca să se asigure că se întorc întregi de acolo.
Vacanţa asta fusese îngrozitor de plictisitoare până acum şi tot ce voia era să plece dracului mai repede de aici şi să se afunde într-un jacuzzi, la cel mai luxos hotel din Vermont, preferabil cu Raj sau Noah lângă ea, îi era indiferent.
Michael privea spre intrarea în peșteră. Fusese suspicios de tăcut încă de la poalele muntelui, nu îi plăcuse ideea acestei drumeții și protestase vehement atunci când cei doi intraseră acolo, dar, ca de obicei nimeni nu îl asculta pe fratele mai mic al lui Liam.
Înainte ca Jess să ţipe iar spre cei doi nătărăi, a observat umbre pe peretele tunelului din peșteră.
Umbrele se mişcau repede. Apoi s-au auzit vocile lor. Gâfâiau de parcă îi alerga diavolul.
Liam şi Oliver au sărit imediat în picioare, alarmaţi şi ei.
— Ar trebui să fugim? Dacă îi urmăreşte vreun leu de munte, n-am de gând să rămân să îi ajut! A spus repede Liam, Jessica îi dădea dreptate, era pe punctul de a o lua şi ea la goană pe cărarea ce ducea înapoi la traseu, dar erau singuri când au ieşit din peşteră, amândoi s-au prăbuşit pe pietriş, tremurând spasmatic.
Nimic nu îi urmărea.
Au fugit în ajutorul lor.
Atunci când l-a prins pe Noah de tricou, Jess a suspinat îngrozită. Avea ochii injectaţi, venele îi pocniseră pe sub piele şi bălmăjea nişte cuvinte pe care nu le putea înţelege.
— Ce s-a întâmplat? A ţipat ea, disperată. Noah ardea în braţele ei precum o torţă, i-a pârlit degetele atunci când l-a atins pe obraz.
— Noah, vorbeşte cu mine! Spune-mi ce ai păţit! L-a implorat, ignorând acea fierbinţeală îngrozitoare. Când s-a aplecat spre el, i s-au pârlit vârfurile firelor de păr, atât de tare ardea el.
Raj mârâia numele ei.
— Jess... a reuşit să îi şoptească Noah, dar nu mai recunoştea deloc vocea dulce, chipul lui mereu blând. A strâns-o de încheietură atât de tare, încât a ars-o cu adevărat şi a ţipat, desprinzându-se de lângă el.
Groaza i-a pocnit în stomac şi a sărit în picioare.
— Jess, ajută-mă! A strigat Oliver, încercând să îl ridice pe Raj, dar ea nu avea de gând să rămână pentru aşa ceva.
A privit spre gura peşterii şi duhoarea ce a ieşit de acolo i-a umplut gâtul de vomă, a început să tușească şi s-a aplecat peste o rocă. Se auzeau urlete din adâncul acela întunecat.
Mirosea a moarte. A moarte, chin și putreziciune.
A reuşit să se îndrepte, cu gândul de a pleca dracului de acolo cât mai repede, dar urletul lui Oliver a împietrit-o pe loc.
S-a auzit un sunet înfiorător, ca de oase rupte, colţi ce sfâşiau în carne.
A rămas paralizată.
Corpul ei s-a oprit instantaneu, ca şi cum cineva preluase controlul absolut asupra funcțiilor ei motorii.
Se făcuse linişte, se mai auzea doar vântul printre copaci, ecoul peșterii şi respiraţiile lor. Ochii ei erau blocaţi pe imaginea oraşului de la poalele muntelui, luminile strălucitoare ce se aprindeau înainte de căderea nopţii.
Lacrimile i s-au scurs pe obraji, dar nu s-a putut mişca niciun centimetru.
Atunci, respiraţia lui i-a trecut printre şuviţele de păr. L-a simţit rânjindu-i la ureche. Căldura lui corporală i-a ars spatele. Când i-a atins obrazul, avea degetele pline de sânge.
— Ar fi trebuit să fugi, Jess, i-a şoptit Noah, glasul lui era acelaşi, dar nu-l putea recunoaşte. Băiatul care o iubise în secret, încă din liceu.
Ce se întâmpla cu el?
Braţul lui a prins-o de mijloc, a strâns-o atât de tare, încât i-au pocnit câteva coaste. Ar fi ţipat din toate puterile dacă ar fi putut, pentru că oasele rupte îi perforau carnea. A rupt-o în două dintr-o singură atingere.
Respirata lui fierbinte a fost ultimul lucru pe care l-a simţit, înaintea morţii.
— În sfârșit ești a mea!
