My New Highschool Life

Capitolul 7

"Răul a fost creat sau născut?"

7. Mai mult rău decât bun.

~Shiva Cantemir~

Niciodată nu am fost bună la mințit. De câte ori încercam, de atâtea ori eram prinsă. Dar de curând, am început să-mi ascut această calitate.

- Este imposibil ca toate zilele să fie la fel.

- Ba da, Adam. Am o presimțire rea.

- Eu am o presimțire bună.

- Nu. Nu insista, nu mai intru acolo!

- Haide măi. Fii bărbată. Poți mai mult de atât.

- Îmi cunosc limitele. Nu mă trimite acolo! Te rog!

- Nu există limite! Treci acolo și dărâmă școala aia!

Cuvintele sale încurajatoare nu puteau decât să mă facă să rad. Nu mergea nimic pe mine. Chiar dacă voiam și eu acest lucru.

- Shiva? Ce faci aici?

- Christa. Bună.

O salut pe singura elevă din școala asta care se comportă frumos cu mine.

- Adam, de ce o ți aici și nu o lași să meargă în clasă?

Întreabă aceasta supărată.

- Tot eu? Tot eu?!

Exclamă acesta, cât se poate de revoltat.

- Voi vă cunoașteți?

- Bineînțeles, Adam e fratele meu.

- Poftim?!

- Da, am uitat să-ți zic. Scuze?

Începe să-și ferească privirea rușinată de pe fața sa roșie. Acum înțeleg de unde știa detaliile despre mine.

- Deci, ce se întâmplă până la urmă?

Întreabă aceasta.

- Christa! Te rog mult, convinge-o să vină cu tine, nu vrea!

Spune disperat Adam, care folosește o hiperbolă.

- Sunt realistă.

Spun în apărarea mea.

- Shiva, stau de treizeci de minute aici să te conving.

- Nu mai spune, toate problemele au o rezolvare.

Spune Christa, în timp ce îi plasează fratelui ei un sărut scurt pe obraz, iar apoi mă apucă de braț și mă trage după ea.

- Hai Shiva, mergem împreună în clasă.

- Nu, nu, nu! Nu!

Adam râde cu poftă, iar apoi întra în mașină și dispare, fără să se mai rețină, de frică să nu scap din brațele surorii lui și să mă arunc în mașină.

- Dacă e din cauza lui Damon, să știi că e un tip foarte misterios. Foarte rar își face apariția pe holuri și de obicei nu își împarte atenția oricui. E foarte orgolios.

- Nu e vorba numai de el. Nu cred că le-a luat mult celor cu care suntem în clasă sa le zică tuturor că sunt din România, nici nu vreau să știu ce o să se întâmple.

- Nu-ți face griji, nu o să-ți facă nimic cât timp eu sunt lângă tine.

Holurile imensului liceu era acaparat de elevi. Christa, în ciuda faptului că umbla cu mine, își ținea capul sus, mândră ca de obicei. În schimb eu, de frică să nu mă recunoască cineva, umblam cu privirea la picioarele mele care pășeau înainte.