My New Highschool Life

Capitolul 34

Reîncarcarea presupune a trăi viața pe pământ, a muri, ați ispăși păcatele iar apoi te naști din nou. Bineînțeles, ăsta este doar un scurt rezumat al rezumatului, rezumatului propriu zis.

•Psiholog 2•

SHIVA CANTEMIR

Mă așez ascultătoare pe canapeaua confortabilă din apartamentul șatenului pe care sora mea se presupune că îl știe. Aceasta se așează la rândul ei în spatele meu, pe niște scaune, împreună cu Adam.
Henry se așează pe un fotoliu care probabil venea la pachet cu canapeaua, imediat ce-și ia un caiet și un pix.

- Deci, Shiva...spune-mi care e motivul pentru care crezi că vărsarea de lacrimi este un semn al slăbiciunii, și mai ales, de ce nu vrei să îți arăți slăbiciunea?

- Slăbiciunea e pentru cei slabi, nu?

Acesta își ridică o sprânceană, surprins de răspunsul meu stupid dar care pot să jur că suna mai inteligent în capul meu.

- Cred...cred că da..

- Super, atunci? Care e rostul plânsului?

Nu voiam să ezit să arat ce psiholog nepriceput este. Nu am de gând să-l las pe pletosul ăsta să facă antrenament de cariera pe mine așa că îmi continui jocul.

- Apropo, știi că este important să ne dăm seama ceea ce simțim, nu?

- Da, categoric.

Îmi răspunde acesta imediat.

- Dacă noi continuăm să mințim alte persoane, cum am putea să nu ne mințim pe noi? Adică, totul pleacă de la noi. Atragem persoane exact ca noi, adică comportamentul, bineînțeles. Dacă ești o persoană bună, atragi persoane bune, dacă ești o persoană rea, atunci atragi persoane rele, dar dacă atragi persoane rele nu-ți dai seama de acest lucru, doar te întrebi de ce ai parte de lucruri rele și de ce îți face rău lumea. Atunci apare furia, vrei să te răzbuni, și o faci, dar după se întoarce în potriva ta și atunci o iei de la capăt. Dacă ești bun, vei atrage lucruri bune, dar ce rost are? Faci o greșeală și atunci apare în viata ta o persoană care trebuie să fie o lecție de viață pentru tine, dar este posibil să fii foarte prost și să nu-ți dai seama, dar e în ordine, pentru că Universul o să vină și o să zică nu ești încă pregătit pentru asta, iar apoi îți face viața exact cum era înainte, dar timpul este pierdut. Noi, viața noastră este doar un punct minuscul în comparație cu eternitatea Universului.

- Ce spui este...cât se poate de adevărat.

Îmi răspunde acesta ezitând.

- Păi și atunci, spune-mi, de ce mi-au murit părinții? Mi-am petrecut șaisprezece ani din viață încercând să fiu un copil și elev exemplar, mă gândeam la nevoile altora și niciodată nu am făcut rău.

- Este vorba de a te scoate din zona de comfort.

- Zona de comfort? Trebuia să-mi moară părinții pentru a realiza că trebuie să ies din zona de comfort? Nu eram pregătită! Deloc!

- Nimeni nu e pregătit pentru așa ceva, trebuie să trăiești cu asta.

- Ție ți-e ușor să o spui. Probabil părinții tăi sunt acum la casa lor în timp ce își beau cafeaua de dimineață și gândindu-se ce copil exemplar au de a decis să-și consume șase ani din viață pe o facultate de psihologie.

- Shiva!

Sora mea se răstește din spate, dând de gol faptul că nu se mai poate abține. Decid să o ignor și continui jocul cu băiatul din fața mea.