My New Highschool Life

27. Ai vrea tu...

~Damon~

Frumoasă și dulce.

Abia aștept să o prind în întunericului liceului și să o țin doar pentru mine. Faptul că nu o să o împart cu nimeni mă entuziasmează la culme. Nu o să fie nevoie de nimeni, am să mă asigur personal că tremură de "frică".

În mai puțin de cinci minute toată lumea se pierde prin liceul imens.

Faptul că au un avans nu o să mă oprească să pun mâna pe dulceața mea.

Nimeni, dar nimeni nu mă va împiedica.

- Da' ce ești așa încruntat?

- Frate, am masca pe literalmente toată fața. Cum naiba ai observat?

- E de la aura ta care emană energie negativă. Ți se văd sprâncenele încruntate, deșteptule.

Spune Chase pe ton superior.

- Ți s-a pus pata?

- Să zicem.

Acesta râde subtil, așteptând la fel de nerăbdător ca și mine să dăm iama.

După ce se dă startul, toți cei douăzeci de prădători fug să-și prindă prada. Eu cu băieții am avut noroc să ne nimerim câștigători cu restul și cu fraierul ăla de francez.

Fugim de grabă, eu cu Chase și Tyler în față iar Josh, Martin și Jessi în spate.

- Fugi, că te violez!

Strigă ca bezmeticul Josh.

- Frate, ce dracu'? Ești gay?

O să fie interesant.

~Shiva~

- CHRISTA!?

Nu mai țipa, o să te găsească.

Fu-

Am stins ezitând lanterna telefonului iar apoi m-am lipit de perete urmând să mă las ușor, sfârșind ghemuită și încordată la limită.

- Christa, unde ești?...

Șoptind aceste cuvinte îmi dau seama cât de greșit a fost să vin la petrecerea asta. Mai bine stăteam și mă plictiseam acasă, chit că Ana era la spital.

Dintr-o dată tresar ca arsă.

Ce a fost asta?

Un foșnet mă face să mă sperii atât de tare încât cred că o să o iau razna. Cred că e din cauză că probabil mi-a întrat în minte să îmi fie frică.

Haide Shiva, nu-i nimic. Ști cum se spune, gândurile îl distrug pe om.

Încerc să mă conving, dar e degeaba când acel sunet ciudat se aude din nou, de data asta mai tare.

Încep să respir din ce în ce mai repede iar frica pune stăpânire pe mine. Sigur cineva m-a auzit după ce am strigat. Trebuie să plec, trebuie să plec chiar acum.

Nici nu mai stau să aprind lanterna telefonului. O i-au la sănătoasa.

Fug cât de repede pot, dar din cauza lipsei de lumină creierul începe să nu mai distingă direcția corectă și în cele din urmă sfârșesc să mă izbesc de pereți de câteva ori, dar mă resemnez imediat și îmi continui drumul.

Nu după mult timp văd o lumină puternică. Aceasta provenea de la o încăpere care avea ușa puțin crăpată, dar îndeajuns pentru a scoate o formă de lumină. Alerg numaidecât către ușă iar când ajung observ că e baia pe care am părăsit-o acum cinci minute. Am mers în cerc? Dumnezeule Doamne, cu ce ți-am greșit?