Am trecut pe lângă o mamă care-și bătea copilul fiindcă nu a cerșit corect în subterană
Copilul plin de lacrimi striga ,, Mamă nu mă bate..." și mi-am adus aminte de copilărie mea...
Am vrut să i-au o piatră și să arunc în mama care-și bătea copilul crescând un monstru...
Fiindcă violența naște violență, doar m-am uitat și mama mi-a văzut sufletul rupt în bucăți prin ochii plini de lacrimi și s-a oprit...
Și continuând spre casă inima a început să plângă prin aceste versuri .
Doamne eliberează-ne de această pacoste, oprește ciuma violenței...
Violență,
Ai crescut cu mine-n casă
Încercând să mă desprind
De ororile ce-nalță
Monștri stăpâniți de vânt
Aducând furtuni de ceară
Peste-ntreaga omenire
Violență ești o boală
Îmbrăcată în sicrie
De când Cain trage-n Abel
Stăpânești atâtea inimi
Îți aduni iar turnul Babel
Construindu-l din ruine
Dezlipindu-mă de tine
Ca și aurul de zgură
Mă ascund în acalmie
Intr-o lume fără ură
Ca și spinii crești în flori
Aducând inimi în zdrențe
Ca un negru cer cu nori
Hoț de soare, violență
Naști destine fără milă
Dictatori ce-omoară flori
Fără inimă și stimă
Calci, distrugi, acuzi, omori!
Nu-ți ofer azi indulgență
Te condamn pe veci la moarte
Și mă rog azi , violență
Să dispari din lumea întreagă
